Faceti un scurt exercitiu de imaginatie: cum ar fi viata intr-o lume in care toate lucrurile ar functiona pe principiul „0 deseuri”? Si nu ma refer aici la vreo idee utopica si nebuneasca a unor ecologisti inraiti sau o atitudine a vreunui popor extrem de instruit cand vine vorba de responsabilitate fata de mediu.

Ma refer mai ales la un comportament global, colectiv, in care institutii, companii din toate sectoarele, dar si cetateni deopotriva, inteleg necesitatea protejarii mediului inconjurator si trec de la simple discursuri la actiune in sine.



„0 deseuri” este mai presus de un program de dezvoltare durabila, este o viziune strategica ce traseaza un altfel de viitor pe o planeta deja sufocata de nepasarea si indiferenta ce transpare din comportamentul uman.

Definitia propusa de specialistii de la Alianta Internationala 0 deseuri (ZWIA) evidentiaza avantajele adoptarii acestui program: „este un obiectiv etic, economic, eficient si vizionar, care ghideaza oamenii in schimbarea stilului de viata si a practicilor de zi cu zi pentru a imita cicluri naturale si sustenabile, unde toate materialele de care nu ne mai folosim sunt create pentru a deveni resurse necesare pentru altii. 0 deseuri inseamna crearea, managerierea si procesarea produselor pentru a evita si elimina sistematic volumul si toxicitatea deseurilor si materialelor, pentru conservarea si recuperarea tuturor resurselor, fara a le arde sau ingropa. Implementarea „0 deseuri” va elimina toate descarcarile si devarsarile in pamant, apa sau aer care reprezinta o amenintare pentru sanatatea Planetei, oamenilor, animalelor sau plantelor”

Pentru ca implementarea acestui program, este necesara stabilirea unor directii de actiune diferite: responsabilitatea producatorului in fazele de productie si design; responsabilitatea comunitatii in ceea ce priveste consumul produselor, depozitarea resturilor; responsabilitatea politica asigura cadrul legal, armonizarea eforturilor comunitatii si ale industriei, aliati intr-o lupta comuna.

Dar, pentru ca acest program sa fie cu adevarat un succes e important sa gandim si in perspectiva, la beneficiile pe care le putem obtine pe termen lung. Desi pe termen scurt, pare irealizabil, dificil si necesita multiple eforturi si poate si investitii, viitorul poate fi unul generos din multe puncte de vedere: guvernele pot contribui la reducerea schimbarii climatice, protejarea sanatatii la nivel global, crearea de locuri de munca verzi, promovarea dezvoltarii sustenabile locale, sprijin pentru agricultura, arhitectura, energie, industrie si dezvoltare comunitara.

In cifre vorbind, cam asta s-a intamplat in weekend-ul care a trecut. 40 de voluntari harnici, inimosi, pusi pe treaba [deja pe unii ii simt ca parte din familie :) ] au reusit sa mai atenueze din dezastrul creat de ani intregi de nepasare fata de mediu, de ignoranta, de dispret fata de frumusetea naturii printr-o noua actiune de ecologizare.

Nu, nu e o statistica seaca ca cele financiare sau ca bnr curs arhiva, ne mandrim cu tot ce am reusit sa facem si speram ca actiunile acestea de ecologizare sa aiba din ce in ce mai mult succes in viitor.
Astfel ca, din deja celebra groapa de la cota 1500, voluntarii au scos 400 de saci de deseuri pe care au trebuit sa le si proceseze ulterior, si anume sa le separe pe categorii: doze de aluminiu, metal si sticla si hartie, plastic, materiale textile pentru coincinerare. Fapt ce a cam ingreunat actiunea, intrucat o parte din voluntari scoteau deseurile din groapa, iar ceilalti le separau. In prima zi insa, cativa am actionat si pe drumul de la cota 1400 in jos, unde splendide, amenintatoare, dar nu invincibile, ne asteptau alte semne vizibile ale “miserupismului”.



Din pozitia confortabila de la volan, am primit laude, aprecieri, dar la randul meu, nu am putut sa le apreciez, caci la nivel discursiv, toti putem spune multe. Mai greu este cu pusul in practica.

Am avut parte si de sprijinul mass-media in acest sens: Realitatea Tv, dar si Pro Tv au fost acolo sa se convinga de complexitatea si necesitatea acestei actiuni in acea zona, iar informatiile despre aceasta ecologizare au aparut in multe alte publicatii din presa scrisa, dar si din mediul online.

E o zi mare pentru mine si probabil pentru toti fanii Madonna din Romania. E o zi pe care o astept din februarie de cand venirea ei in Romania a depasit stadiul de zvon si s-a transformat in certitudine.

Nu vreau sa repet cliseul “am crescut odata cu muzica ei” , caci este mai mult decat evident. O am in suflet definitiv si acest cadou este unul dintre cele mai frumoase  pe care le-as fi putut primi.

Pe langa amploarea si grandoarea spectacolului, e sentimentul unic, inegalabil ca pret de cateva ore esti si mai aproape decat prin intermediul muzicii de unul dintre artistii tai preferati.



Ceea ce mi s-a parut extrem de dragut si emotionant este propunerea unor fani, propunere sustinuta de partenerul media oficial Europa Fm si de Radio 21, ca in timpul melodiei “You must love me” sa ridicam cu totii hartii albe cu mesajul “Romania loves you“.

Sunt gata, sunt mai pregatita ca oricand, recunosc, sunt extaziata, incantata, emotionata si probabil multe alte stari pe care nu cred ca le pot exprima in cuvinte, caci nu sunt in stare sa le gasesc pe cele mai potrivite. Insa insufletirea  si entuziasmul cu care le povestesc prietenilor despre starile mele ii face sa simta toata caldura si energia din interiorul meu (Jul mi-a spus ca i se face pielea de gaina cand ma aude vorbind :D ).
Romania loves you !

Mai sunt doar cateva ore!

Vremea s-a încălzit, iar în weekend parcurile au fost mai mult deât pline de tot felul de oameni care au ieşit sp respire puţin aer proaspăt de primpvară.

Natura a prins viaţă, iar toate locurile care erau gri şi posomorâte au prin culoare, un verde viu care anunţă începerea primăverii.

Totuşi astenia de primăvară îşi spune şi ea cuvântul. Multă lume suferă de stări ciudate atunci când se iese din iarnă, iar eu sunt una dintre acele persoane.



Tot weekendul nu am făcut altceva decât să stau în pat şi să mă uit la televizor, sau să mă joc pe calculator jocuri cu maşini unity.

Stările mele au variat în mod continuu, de la dureri de cap sau sări de vomă, până la energie cu care nu ştiam ce să fac pentru că mintea mea nu mă asculta. Venind vorba despre minte, psihic, aseară am urmărit meciul Sionei Halep de la Indian Wells. Deşi toată lumea o dădea învinsă, psihicul extraordinar al sportivei românce a reuşit să demonstreze tuturor ce înseamnă să nu te laşi niciodată bătut. Adevrsara ei mai avea nevoie doar de două puncte pentru a câştiga meciu, iar în acel moment totul a luat o cu totul şi cu totul altă întorsătură.

Dar pentru un astfel de psihic trebuie foarte mult antrenament, foarte mult exerciţiu şi nişte oameni care să ştie să te înveţe cum trebuie să lucrezi cu mintea ta tocmai pentru ca aceasta să nu cedeze, să nu te lase atunci când ai cea mai mare nevoie de ea, atunci când trebuie să te concentrezi şi să dai din tine tot ce ai tu mai bun.

În lumea sportului, acolo unde adversarul este tot timpul pe tine şi doreşte să te domine, aşa ceva poate face numai un adevărat campion, iar Simna Halep este din ce în ce mai bună, din punctul acesta de vedere. Bravo Simona!

Nu, nu s-a inventat, cel putin nu inca. Dar tare mi-as dori, asa cum unii barbati isi doresc o femeie gonflabila, sa se inventeze masina gonflabila. Asa as scapa de chinul zilnic de a gasi spatiu de parcare, dimineata cand ajung la munca si seara cand ajung acasa.



As scoate dopul si gataaa. As pleca acasa cu masina sub brat cu un zambet sau un ranjet de satisfactie la gandul ca o multime de saraci oameni ai muncii cauta disperati un loc de parcare in fata blocului… Daca ma citeste vreun inventator l-as ruga sa incerce. Poate ca voi avea si eu reducere la cumparare, pentru idee…

S-a luat. Si nu sunt eu nici de data asta. De fapt nici n-am incercat. Asa cum spunea cineva, loteria asta a noastra, 6 din 49 nu este decat o alta modalitate, pasnica ce-i drept, a statului de a ne mai lua niste bani din buzunar. Un fel de impozit pe care il platim fara sa fim obligati. N-am castigat niciodata la loto, cel mult am avut 3 numere pe bilet. O data am avut sase, dar comparam numerele de pe biletul jucat cu cele pe care le jucasem si m-am bucurat degeaba pentru o secunda…



Deci, cum spuneam, s-a luat premiul cel mare. Si daca l-a luat Elodia, cum spuneam pe alt blog? Oricum, mai bine fara banii aia… Cred ca te ticnesti un pic in clipa in care afli ca ai castigat un asemenea purcoi de bani… Ca sa nu mai zic cati dusmani iti faci brusc… Cred ca as sta numai la regim hotelier Bucuresti, ca sa ma bucur si eu de banii castigati fara munca.

Sarac si cinstit! Uite-asa, mare dreptate avea domnul…

Da… 500 de euro suvita cu cristale Swarovsky, 1000 de euro tatuaj la baza genelor, 2000 de euro gene false batute cu pietre Swarovsky. Cum mama dracului sa-ti pui gene false cu cristale Swarovsky? Pana la urma isi vor bate Swarovsky si in fund, in nas, in omusorul din gat, in retina, in talpa, in ficat, bila si rinichi, ca sa aiba pietre la rinichi, dar sa fie Swarovsky.



Cred ca imi voi lasa mustata si barba si imi voi implanta pietre Swarovsky in suvite. As arata cool, nu? Plus ca la mine ar fi naturale, nu false, ca genele aleia de la Bambi. Ma voi tatua intr-un loc anume, ca sa fie neagra, ca tot se spune despre negri ce se spune… Imi voi implanta silicon in burta si ma voi tunde zero, pentru ca burtosii cheliosi sunt la mare cautare (deh, burta - prosperitate)…