.png)
Celor ce-si petrec noptile visand dimineti, dand de pascut girafelor roz sau poate dresand dupa puteri zorii zilei, celor ce-si schimba dintr-o ureche intr-alta cerceii ca pe boabe de strugure din dinte-n dinte, celor ce nu stiu sa zaca dar din comoditate ocupa locuri in fata, le propun sa-si echipeze bocancii cu sireturi cat mai late. Orice creanga are in final un dram de mandrie.
Celor ce nu gasesc porti sa puna campurilor si gusta din confuzii in fiecare noapte, nu pot sa-si caute bunicii si gresesc mereu compartimentul de tren, celor ce se culca cu gratioase dansatoare si-si mijesc ochii intr-un decolteu fara vocatie, le sugerez pur si simplu sa treaca de la banal la incercare. Se pierde ceva? Doar tone de regrete, nimic mai mult.
Dar si celor ce seamana c-un Chaplin psihopat, tarandu-si pantofii, mustata si bastonul prin praful rabdarilor mele, si celor ce nu ajung sa-mi mature podeaua, nici sa-mi adune bucatile de paine, le ofer spre mestecare o ultima idee: umpleti o sacosa cu pietre si spargeti capetele celor ce au mintea scaparanda. Nu cred ca le mai foloseste la ceva!
Dar in special celor ce nu mai au sanse sa li se coloreze ziua, le dau din picaturile mele. Cand am prea mult negru, arunc cu stropi de ploaie si ma amagesc cu noi piramide de lumina. Optimism sau doar realitate alterata? Celor ce-si petrec noptile visand dimineti, dand de pascut girafelor roz sau poate dresand dupa puteri zorii zilei, celor ce-si schimba dintr-o ureche intr-alta cerceii ca pe boabe de strugure din dinte-n dinte, celor ce nu stiu sa zaca dar din comoditate ocupa locuri in fata, le propun sa-si echipeze bocancii cu sireturi cat mai late. Orice creanga are in final un dram de mandrie.
Celor ce nu gasesc porti sa puna campurilor si gusta din confuzii in fiecare noapte, nu pot sa-si caute bunicii si gresesc mereu compartimentul de tren, celor ce se culca cu gratioase dansatoare si-si mijesc ochii intr-un decolteu fara vocatie, le sugerez pur si simplu sa treaca de la banal la incercare. Se pierde ceva? Doar tone de regrete, nimic mai mult.
Dar si celor ce seamana c-un Chaplin psihopat, tarandu-si pantofii, mustata si bastonul prin praful rabdarilor mele, si celor ce nu ajung sa-mi mature podeaua, nici sa-mi adune bucatile de paine, le ofer spre mestecare o ultima idee: umpleti o sacosa cu pietre si spargeti capetele celor ce au mintea scaparanda. Nu cred ca le mai foloseste la ceva!
Dar in special celor ce nu mai au sanse sa li se coloreze ziua, le dau din picaturile mele. Cand am prea mult negru, arunc cu stropi de ploaie si ma amagesc cu noi piramide de lumina. Optimism sau doar realitate alterata? 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu