.png)
Asa cum se spune, exista un inceput pentru toate, fie ele lucruri bune, fie rele. Nu stiu in ce masura inceperea unui blog este un lucru bun sau rau, dar stiu ca imi voi da silinta sa nu fie un alt blog creat la plictiseala, numai ca sa fie. Ca orice adolescent, dar daca stam sa ne gandim mai bine ca orice persoana, am incercat sa gasesc o formula cat mai buna pentru a ma exprima si de a comunica in acelasi timp cu ceilalti: cea mai buna este .. in cazul meu scrisul. Oricat de mult sau putin talent as avea la scris, oricat de rea ar fi dispozitia mea, mult mai bine ma exprim in scris, fiind de fel si o persoana ceva mai introvertita. Din pacate pentru multi dintre noi, lumea devine tot mai agresiva, comunicarea devine tot mai greu de realizat si astfel se nasc tot felul de probleme: de la adolescentii care incearca sa iasa din lumea violenta prin droguri si pana la barbatii maturi care prefera sa stea intr-un colt ascuns al unui bar amarat cu sticla in mana, in loc sa infrunte realit atea… Blogul pentru mine pana de curand reprezenta un jurnal. Dar m-am gandit.. stai putin! Jurnalul e ceva privat pana la urma.. Locul in care iti insemnezi toate gandurile, sentimentele, trairile si care ramane al tau pana cand se iveste cineva care sa iti invadeze intimitatea (pentru ca.. 
asa se intampla!). Blogul in schimb nu este numai un monolog, aici ceilalti avand permisiunea ta sa iti citeasca notitele, parerile si in definitiv tot ceea ce se pare ca te preocupa, doar nu notezi idiotenii (eeh.. se mai ivesc si ocazii din astea). Din acest motiv m-am gandit ca ar fi cazul sa aplic si eu formula asta. Nu neaparat din marea dorinta de comunicare, ci din marea dorinta de exprimare. Spre deosebire de un caiet amarat in care se aduna notite inghesuite pe care dupa o vreme nici tu nu le mai intelegi, blogul este (pentru mine, subliniez!) cea mai buna forma de a ma asigura ca daca imi va veni vreodata cheful sa imi reiau ideile, sa reusesc fara sa trebuiasca sa imi pun ochelarii. Ah.. si deja am inceput sa ma lungesc mai mult decat imi propusesem. Observ ca in acest ‘prim pas’ am inclus si cel putin un motiv pentru a-ti face un blog. Acum o sa ma opresc aici si voi vedea mai incolo ce voi face, cand voi avea cu adevarat ceva de spus. See ya!
asa se intampla!). Blogul in schimb nu este numai un monolog, aici ceilalti avand permisiunea ta sa iti citeasca notitele, parerile si in definitiv tot ceea ce se pare ca te preocupa, doar nu notezi idiotenii (eeh.. se mai ivesc si ocazii din astea). Din acest motiv m-am gandit ca ar fi cazul sa aplic si eu formula asta. Nu neaparat din marea dorinta de comunicare, ci din marea dorinta de exprimare. Spre deosebire de un caiet amarat in care se aduna notite inghesuite pe care dupa o vreme nici tu nu le mai intelegi, blogul este (pentru mine, subliniez!) cea mai buna forma de a ma asigura ca daca imi va veni vreodata cheful sa imi reiau ideile, sa reusesc fara sa trebuiasca sa imi pun ochelarii. Ah.. si deja am inceput sa ma lungesc mai mult decat imi propusesem. Observ ca in acest ‘prim pas’ am inclus si cel putin un motiv pentru a-ti face un blog. Acum o sa ma opresc aici si voi vedea mai incolo ce voi face, cand voi avea cu adevarat ceva de spus. See ya! 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu