Am spus la un moment dat ca niciodata nu m-a tinut deprimarea mai mult de cateva ore. Niciodata pana acum. Pana acum cateva zile. Perioada 2-16 decembrie a fost probabil cea mai de cosmar perioada din viata mea, cu exceptia celor din iunie 2006 si iulie 2004. Eu, tocmai eu, sa fiu obligata sa stau in pat doua saptamani, sa imi fie adusa mancarea pe tava, practic sa nu pot merge nici la baie .. si din cauza a ce? A unui nenorocit de picior pe care l-am “omorat” aproape, doar urcandu-ma pe un aparat stupid de gimnastica. Trebuia sa ma gandesc ca nu degeaba este interzis persoanelor sub 18 ani. De fapt, nici macar nu stiu daca adevarata cauza a punerii piciorului in ghips este aparatul ala stupid pentru muschi sau una din obisnuitele cazaturi pe scara elevilor de la liceu. Sunt o impiedicata recunosc, dar nu cred ca asta era pedeapsa pe care o meritam… Intr-adevar cred ca e o pedeapsa. Dupa 14 zile de stat in pat aproape tot timpul, naiva cum sunt m-am gandit ca o sa pot sa-mi scot ghipsul si o sa merg din nou la fel de bine ca inainte. Gresit !! Este extrem de dureros. Cred ca mi-am strambat ceva si mai tare cand inca aveam ghipsul, pentru ca nu mi-a placut sa stau cuminte si m-am miscat brusc, trosnindu-mi genunchiul (neintentionat) de vreo doua ori. Cacat !! Doare groaznic ! Aia care isi rup piciorul sufera in halul asta ? Nici ei nu mai pot sa mearga dupa ce stau atata vreme cu piciorul in repaus total ? Ma enerveaza la culme treaba asta. Tocmai eu. Varsatorii care au atata nevoie de libertate, sa fie tinuti in casa… Crede-ma ca NU vrei sa stai atata acasa. Cand e vacanta evident ca pot sa stau numai in casa, pentru ca evident ca stau la computer, ascult muzica, mai bag putin tv in mine, ma mai ascund in frigider cand imi chioraie matele … glumesc. Ideea e ca NU poti dormi tot timpul, NU poti sta numai in pat !!! E criminal !! Acum din fericire am scos blestematia aia de ghips si am revenit la birou, la ritualul meu de scris repede si bine. Imi ador laptopul, ador tastatura de care nu m-am mai putut bucura aproape deloc. Stand in pat tot timpul nu mi-am respectat nici dorinta de a sta departe de lumea virtuala, neavand chef sa citesc si neavand alta ocupatie. Singurul moment bun din saptamana asta a fost joi, cand am iesit in sfarsit din casa si am mers la teza de la istoria artelor. Si pentru prima data (yeah, rusine!) am invatat pe bune .. dar ghici ce! Nu ceea ce trebuia. :)) Tare, nu? In loc sa ma concentrez asupra impresionismului, am invatat ca nebuna din rococo si neoclasicism, iar profu ne-a dat romantism si impresionism. :)) Dar a fost misto. Chiar… misto. Acum, ca sa fac ceea ce imi propusesem de cand mi-am pus ghipsul incoa’…Program de distrugere - sau cum mi-am distrus eu creierul in ultimele doua saptamani - Ei bine, stiti ca nu e greu sa faceti asta. Nu. Chiar deloc. De fapt, copii din ziua de azi se distrug incetul cu incetul si culmea, fara sa-si dea seama ! Ce instrumente folosim? Pai.. niste casti, un laptop, un mp3 player sau iPod, whatever, un televizor si.. poate chiar iti vine sa te arunci pe scari ca sa ai de ce suferi… Da, domnii EMO stiu despre ce vorbesc. Doar ei sufera in fiecare zi, nu? Nuuuu. Nu am decis sa fiu EMO, ci pur si simplu din cauza durerii insuportabile am decis sa adorm cu mp3-ul pornit, cu castile cat mai tare in urechi si astfel.. sa imi incep programul de distrugere a fiecarui neuron ramas. Binenteles ca a functionat oarecum. Am avut cateva nopti in care nu puteam dormi de panica, mai si plangeam (ce chestie, nici nu-mi dadeam seama..) si vorbeam cu persoane care nu erau in camera. Aiurea! Si cum se face ca zilele au trecut asa repede si m-am refacut cel putin psihic? Pai… Mi s-a descarcat mp3-ul si mereu uitam sa-l incarc… si astfel adormeam pe la 5 dimineata, ma trezeam in jurul orei 5 dupa-amiaza si eram super happy. Stooop ! Ultimul paragraf a fost o gluma. In mare parte. ;)) Stiu ca va bucurati nespus ca am revenit, asa cum ma bucur si eu ca m-am reintors la ritualul meu (care in momentul asta nu prea imi iese - cred ca durerea e de vina). A, si sa nu uit:Mely mi-a dat o leapsa cu Mosh Nicolae. Ca sa raspund repede si prost, am sa spun doar atat: tot ceea ce a scris ea, am primit si eu dar pe culori diferite. Adica? O pereche de manusi maronii, o chestie care tine cald urechilor (caciula nu-i, nu stiu cum se cheama), niste papuci caldurosi cu botic de dovleac de Halloween si o cutie cu bomboane de pom Milka. Bomboanele au fost halite deja, pomul o sa primeasca globuri cand i-o veni vremea. Cine vrea leapsa poate sa o preia, acum eu ma duc sa pap paste.

Nu vorbesc despre celebra reclama ci despre felul in care se desfasoara mai nou lucrurile in lumea asta… Tocmai am aflat ca pana anul viitor se va face un nou dictionar al limbii romane, unde vor fi oficial bagate o groaza de cuvinte din argou pe care nu le voi mentiona, caci nu le folosesc. Toata chestia mi se pare o porcarie cat casa, dar la ce sa ne mai asteptam noi de la romani? Numai la lucruri rele, desigur, caci se pare ca nu mai suntem in stare sa gandim. De cateva saptamani am inceput sa ma uit pe ziare, profitand ca tot aduc colegii si mai joaca un sudoku, mai spun un banc si mai aflu si eu chestii interesante. Acum cateva saptamani am aflat despre existenta unui site pentru copii despre care nu sunt acum foarte sigura daca exista deja sau este inca in constructie. Cert este ca acesta nu face decat sa ii impinga pe copii la lucruri rele. Cum? Cica va exista o modalitate de a “vizita” on-line gradina zoologica, banuiesc ca uitandu-te la diverse filmulete. Jocuri de toate culorile pentru toate gusturile si evident o atmosfera demna de un site cretin dedicat copiilor. Alta imbecilitate! Eu duc dorul circului si gradinii zoologice, iar astia (americanii, binenteles!) fac in asa fel incat sa nu mai fie nevoie sa-ti cari fundul pana la animalele din realitate, ci sa iti bagi si mai tare nasul in calculator si asta de la varste si mai mici de 10 ani (cand naiba merg copiii la Zoo?) i sa “le faci o bucurie”. Concluzia mea este ca in cel mai scurt timp ne vom transforma in niste robotei care nu vor mai trebui sa gandeasca, pentru ca americanii si alti dobitoci s-au gandit deja cum sa distruga lumea. Avem deja atatia prosti care vor accepta bucurosi toate aceste schimbari de la real la virtual, fara sa-si dea seama de riscuri, si vor deveni incetul cu incetul niste papusi ale Puterii, care o fi aia!