Mereu e dureros sa spui la revedere. Cand eram in Franta am spus Ciao! Au revoir! Goodbye! etc. majoritatii prietenilor mei de acolo, oameni pe care am invatat sa-i iubesc in timp scurt. Deoarece acolo, departe de casa, fiecare, nu ne aveam decat unii pe altii. Am plans unii pe umerii celuilalt, ne-am bucurat unii de bucuria celuilalt, am plans cand cineva a plecat. Mereu mi-a fost greu cand a trebuit sa spun adio, sau chiar la revedere, deoarece nu suport despartirile de prieteni, de oameni dragi. Uneori insa e situatia de asa natura, incat nu poti interveni. Melodia ce urmeaza am ascultat-o cand am spus eu ultima oara La Revedere cuiva care pleca, apoi am plecat eu si mi s-a dedicat melodia. Mi-e dor de voi, de oamenii pe care ii iubesc si pe care i-am iubit, poate altii uita dar sufletul meu e atat de mare incat incat toate amintirile frumoase traite de-a lungul vremii, nu numai in Franta. Melodia nu are legatura cu Iranul, ci e versiunea favorita.