Inflatie de regi

Sa-mi dea si mie cineva un bobarnac cand se termina mascarada asta cu-ngropaciunea autoproclamatului sa ma incumet si eu sa dau drumul teveului. Dar si cu el stins, tot n-am scapat neatins de valul de durere ce a cuprins intreaga tarisoara. Ma rog, am aflat ca absolut toate televiziunile de stiri si-au dat in petec rau de tot. Puschea pe limba lor, ca tare le mai place postura asta de viermi rontaind harnic din curu’ mortilor, care-or fi fost sau care-or sa mai fie. Ma si intreb de ce nu fac demersuri pentru schimbarea numelui meseriei in nomenclatorul de joburi si-n loc de „reporter corespondent” sa se numeasca „cioclu corespondent”. Si uite-asa, pe alte canale media si tot m-am procopsit si eu cu-o serie de informatii despre ceea ce purtatorul de cuvant al Jandarmeriei Sibiu a numit „evenimentul funebru” fara a lua in calcul si celalalt sens al adjectivului : trist, jalnic, lugubru, sinistru. Si-aflai ase :  – factura emisa de spitalul turci (sfanta naivitate !, habar nu aveau osmanlaii pe mana cui incape contabilitatea lor … ) a fost redusa in urma discutiilor de la 350.000 de dolari la doar 47.000. Si-aici mi s-a sprins mie un beculet … Conasu’ Ponta, angajeaza-i mai, la matale la Guvern, pe negociatorii astia si pune-i sa discute pe marginea sumelor pe care FMI-ul si alte banci pretind ca le datoram, trimite-i si pe la Bechtel,  si la recalcularea redeventelor din contractul cu OMV-ul (trai-ti-ar familia, coane Nastase ca bine ai mai brodit-o pe asta !), implica-i in intocmirea contractelor pe Rosia Montana si exploatarea gazelor de sist (da, mai, stim ca le faci chiar daca tu-ti imaginezi ca mergi pas-pas, pe burta) ba si la Moscova dupa tezaur poti sa ii trimiti. Dar la faza cu tezaurul tre’ sa ai grija sa le explici de doua ori : e vorba s-o negocieze, nu s-o sparleasca ! – pe toata perioada doliului femeile rrome nu vor spala si nu se vor spala. A scris si Petru despre asta, punand in versurile unei epigrame, dezastrul olfactiv pe cale sa se produca. Nu e departe de adevar faptul ca o parte insemnata a etniei pare sa fie permanent in doliu dar asta-i perfect explicabil : sunt din ce in ce mai multi asa ca-i logic sa aiba si morti multi. - „imparatul” Iulian a glasuit cam asa : avem forte proprii de ordine care or sa goneasca toti saracii care se-apropie de casa „regala”. Saracii sa isi vada de saracia lor, nu sunt bine veniti aici ! Pai bine, bre, „majestatea” lu’ matale si-acu-i or mai vrea muschii tai, asa-ti tratezi tu co-etnicii ? I-ai trimis pe toti la produs cu mana-ntinsa, din nordul Dunarii si pana la Cercul Polar de nord dar cand vine vorba sa te scobesti si tu in buzunar de 2 lei amarati, faci fite, carpanosule ? Nu-i frumos, maaaai … Da-le bani falsi, da-le-un covrig mucegait ceva, da’ nu-i lasa, bre „majestate” cu ochi-n soare, ca si ei e ai tai, manca-t&r squo;-as … – si iote na !, colac peste pupaza, astia si in materie de regi se inmultesc mai repede ca noi. S-o dus unul, aparura doi. Cica unu-i international si altu-i numa’ pentru Rromanica. Si tot colac, si tot peste aceeasi pupaza, imperatore Iulian zice ca nu ii recunoaste. Mai, asta-i tiganie, sau mi se pare mie ? Si as mai scrie, mai, da’ …. Breaking News !!!  : Ramona Gabor a aterizat la Otopeni, sosita de urgenta-n tara pentru inmormantarea maica-sii !!! Baaaa … Deci ala mare, negru, care respira greu, pana la urma era ta-xu sau ma-sa ??? Nu mai pricep nimic … Later edit : e vorba de alt mort, m-am lamurit. De fapt e-o moarta, Dumnezeu s-o ierte ! M-a indus in eroare numele “Gabor”.  ;) Ieri, Ana Maria mi-a amintit de 23 august cel de acum fix 23 de ani. Ea spune ca pe vremea aia facea pe majoreta pe mijlocul bulevardului Tomis. N-am stiu asta, ca ma duceam s-o vad. Oricum, aveam o „draguta” ce locuia la TD-uri (asa au fost original numite blocurile situate pe partea dreapta a Tomisului, dupa cum, logic, cel e de pe stanga se numesc TS-uri ) asa ca impuscam doi iepuri dintr-o data. In loc de asta, am impuscat o betie sora cu coma alcoolica. Abia ce revenisem din primul voiaj de stagiu si fiindca nu puteai schimba valuta decat la bisnitari (lucru nu tocmai recomandat unuia care nu vroia sa primeasca in locul dolarilor un somoiog de ziare mestesugit impaturite), gasisem un nene hotspatar la „Zorile” care-accepta si plata in valuta. De 5 dolari primeam patru’j de beri. Din aia scumpa, de 12 lei sticla, pasteurizata (dolarul era cam 100 de lei). Doar ca eu terminasem bancnotele de 5 asa ca am sacrificat una de 1o. Mi-am luat inca 5 colegi disponibili pentru asa un maraton si impreuna am ras cele 80 de beri care acopereau valoarea verziturii cu fata lui Hamilton. Logic ca am iesit toti muci de la „Zorile”, mai mult in patru labe decat bipezi. Ulterior mi s-a spus ca in timpul „deplasarii” recitam din Minulescu.