.png)
“A veniiiit, a venit, toaaamnaaa… Acopera-mi…” ei, acopera-mi pe naiba ! Ce sa-mi acoperi, ca n-ai ce ! :evil: Ca si toamna asta e tot un fel de Mos Craciun, nu vine la toata lumea la fel. La aia care-au fost cuminti vine-ncarcata cu di tati, la astia de-alde mine, le arde-o palma zdravana peste popou si ii trimite sa boceasca intr-un colt, rontaindu-si unghiile si meditand la efectele incalzirii globale asupra darului la nuntile de manelisti. Acu’ m-ar bate bunul Dumnezeu sa ma plang ca n-am si eu, acolo, de un sac de cartofi de Covasna adusi cu vaporul din Egipt sau de-o duzina de borcane de magiun. Altceva imi lipseste mie cu desavarsire in acest inceput de toamna si ceea ce-mi lipseste nu poate face obiectul unei tranzactii cu cardul. N-am timp !!! N-am timp nici sa respir la intreaga capacitate a plamanilor desi nici la capitolul asta nu cer prea mult, avand cilindreea scazuta de-atatia si atatia ani de, vorba veche, “beut tiutun&rdquo ;, ani care mi-au pus cu generozitate un strat gros de funigine pe cos. Iar lipsa timpului s-a observat si-aici pe blog, in calitatea indoielnica a ultimelor doua postari : prima, un filmulet de un umor cu tenta mai degraba misogina iar cea de-a doua, un text scos din cufarul cu ciorne, text pe care in conditii normale l-as fi lasat acolo pana ce-ar fi fost ros de molii in ciuda naftalinei presarate in exces pe ganduri. Si nici la comentarii nu am raspuns intr-o limita de timp decenta, asa cum fac in mod obisnuit :oops: Regrete incerc si pentru ca lipsa timpului s-a tradus si in faptul ca nu v-am mai putut vizita pe bloguri mai ales pentru ca intuiesc faptul ca v-as fi gasit pregatiti cum se cuvine pentru sosirea toamnei. Cumva, vad eu cum pisici fac, am sa reglez din mers lucrurile si-am sa revin. Inchei aici cu lamentarile. Mi-am pus suficient poalele-n cap si nu ma risc sa raman prea mult asa, cu-atat mai mult cu cat in multi/multe dintre voi exista suficienta p otenta pentru a ma face sa ies destul de sifonat din toata treaba asta. Dar, daca tot sunt la capitolul pus cenusa-n cap, am sa spun si despre seara trecuta fiindca trebuie sa-mi spovedesc pacatul unor ore relativ incarcate de oare’sce ganduri misogine. Si asta deoarece, ca obligatie a jobului, m-am aflat in compania, altfel selecta – cel putin din vedere a fatadei vestimentare, a unor doamne implicate intr-un fel sau altul in haznaua viata politica autohtona. Doamne cu un discurs generos si cu un talent oratoric mult peste limita. Adica NU LE MAI TACEA GURA, mai ! :evil: Ce e mai rau e ca, daca ma intrebati cu ce-am ramas in cap dupa atata si atata vorbarie, am sa ridic din umeri. N-am retinut nimica-nimicuta. :shock: Decat faptul ca, la un moment dat, cu mintea fugita pe de-alaturi, mi-am explicat originea sarutului. Si sunt acum in masura sa afirm ca eu cred cu tarie ca e musai ca sarutul sa fi aparut atunci cand, vreun stramos exasperat, nedorind sa aplice vreo metoda neanderthaliana, violenta, de a-si determina consoarta sa taca, a ales sa ii astupe gura in acest fel. 
In continuarea acestei logici, se poate merge mai departe cu presupunerea: cu cat sarutul este mai lung, cu-atat protagonista este mai vorbareata iar masculul care presteaza mai scos din minti si dornic de o pauza mai consistenta. Fiindca hai sa fim seriosi, exista zone erogene cu un potential mult mai crescut decat buzele asa ca poate exista preludiu si in absenta unor saruturi patimase. Si tot aseara mi-am explicat si de ce s-au inventat cinele romantice si invitatiile la restaurant. Fiindca e clar, de cand e lumea si pamantul, carciuma a fost un templu-al masculinitatii si-asa a existat secole de-a randul, nepangarit de decolteuri generoase si rochii de seara despicate pana-ntr-acolo incat singura intrebare legitima devine : “Bai, tu ce zici, are chiloti pe ea sau nu ?” Doar ca, la un moment dat, un alt stramos atent la detalii a observat ca in ciuda faptului ca femeia poate face cu usurinta doua, trei sau chiar 5 lucruri deodata, exista si un lucru ce ii excede poliva lenta : nu poate sa manance si sa vorbeasca in acelasi timp. Si-atunci probabil ca, in ciuda protestelor celorlalti masculi mai putin intuitivi, si-a invitat consoarta la restaurant. Experienta dovedindu-se un succes, obiceiul s-a impamantenit. Ulterior, au fost identificate si alte cai de imbunatatire a metodei. Un lautar adus langa masa si omenit cu o bancnota, indiferent cat si cum presteaza, prelungeste perioada binefacatoarei taceri si creste doza de romantism a momentului care, intre noi fie vorba, indiferent de numarul de cuvinte rostite, duce cam catre-acelasi deznodamant. Asa ca 2000 de vorbe, doi bani nu fac, nu ? Gata, ma potolesc. Oricum am spus destule pentru a fi pus la zid si lapidat cu opinii contrare dar, de, asa am gasit eu de cuviinta sa ma razbun dupa o seara in care s-a vorbit excesiv de mult desi, in mare, nu s-a spus mai nimic. Slava Domnului ca s-a si mancat in timpul asta, ca sarutatul ar fi fost un pret pe care nu as fi fost dispus sa il platesc. :twisted: Si uite-asa mi-am reamintit ca, saptamana trecuta, am vazut pe raftul unei librarii o carte care mi-a atras atentia : “Tot ce stiu barbatii despre femei – editia completa, revizuita si corectata din punct de vedere politic, pentru noul mileniu”, autor Knutt Mutch, editura MMS, 2006. Logic c-am luat-o si am rasfoit-o. Si cam ce credeti ? Cartea contine 70-80 de pagini (cam la atat am apreciat eu grosimea volumului in cauza) de pagini … complet albe. M-am zgarcit si nu am cumparat-o desi era redusa de la 15,99 lei la doar 5 amarati de lei. Daca as fi avut-o aseara as fi putut trece pe prima pagina const atari laudative la adresa modului absolut sublim in care niste doamne au stiut sa sarbatoreasca Ziua limbii ramane, epuizand, probabil, o mare parte a fondului lexical.
In continuarea acestei logici, se poate merge mai departe cu presupunerea: cu cat sarutul este mai lung, cu-atat protagonista este mai vorbareata iar masculul care presteaza mai scos din minti si dornic de o pauza mai consistenta. Fiindca hai sa fim seriosi, exista zone erogene cu un potential mult mai crescut decat buzele asa ca poate exista preludiu si in absenta unor saruturi patimase. Si tot aseara mi-am explicat si de ce s-au inventat cinele romantice si invitatiile la restaurant. Fiindca e clar, de cand e lumea si pamantul, carciuma a fost un templu-al masculinitatii si-asa a existat secole de-a randul, nepangarit de decolteuri generoase si rochii de seara despicate pana-ntr-acolo incat singura intrebare legitima devine : “Bai, tu ce zici, are chiloti pe ea sau nu ?” Doar ca, la un moment dat, un alt stramos atent la detalii a observat ca in ciuda faptului ca femeia poate face cu usurinta doua, trei sau chiar 5 lucruri deodata, exista si un lucru ce ii excede poliva lenta : nu poate sa manance si sa vorbeasca in acelasi timp. Si-atunci probabil ca, in ciuda protestelor celorlalti masculi mai putin intuitivi, si-a invitat consoarta la restaurant. Experienta dovedindu-se un succes, obiceiul s-a impamantenit. Ulterior, au fost identificate si alte cai de imbunatatire a metodei. Un lautar adus langa masa si omenit cu o bancnota, indiferent cat si cum presteaza, prelungeste perioada binefacatoarei taceri si creste doza de romantism a momentului care, intre noi fie vorba, indiferent de numarul de cuvinte rostite, duce cam catre-acelasi deznodamant. Asa ca 2000 de vorbe, doi bani nu fac, nu ? Gata, ma potolesc. Oricum am spus destule pentru a fi pus la zid si lapidat cu opinii contrare dar, de, asa am gasit eu de cuviinta sa ma razbun dupa o seara in care s-a vorbit excesiv de mult desi, in mare, nu s-a spus mai nimic. Slava Domnului ca s-a si mancat in timpul asta, ca sarutatul ar fi fost un pret pe care nu as fi fost dispus sa il platesc. :twisted: Si uite-asa mi-am reamintit ca, saptamana trecuta, am vazut pe raftul unei librarii o carte care mi-a atras atentia : “Tot ce stiu barbatii despre femei – editia completa, revizuita si corectata din punct de vedere politic, pentru noul mileniu”, autor Knutt Mutch, editura MMS, 2006. Logic c-am luat-o si am rasfoit-o. Si cam ce credeti ? Cartea contine 70-80 de pagini (cam la atat am apreciat eu grosimea volumului in cauza) de pagini … complet albe. M-am zgarcit si nu am cumparat-o desi era redusa de la 15,99 lei la doar 5 amarati de lei. Daca as fi avut-o aseara as fi putut trece pe prima pagina const atari laudative la adresa modului absolut sublim in care niste doamne au stiut sa sarbatoreasca Ziua limbii ramane, epuizand, probabil, o mare parte a fondului lexical. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu