.png)
Nu cred (sau nu ar trebuie) sa mai fie vreun secret pentru nimeni faptul ca-n mine zace in stare latenta, precum o musca amortita-n ger, si-o gena de tanar si talentat poet. Am spus-o si in preambulul acestei saptamani dar am spus-o mai la deruta, sa nu se prinda toata lumea. De obicei stiu sa pastrez un secret. Atat de bine incat, vorba parintelui Mulcahy (M.A.S.H.), sunt lucruri pe care nu mi le spun nici mie desi am cunostinta despre ele. Complicat, nu ? Who cares ? Ase-s poetii, mai … Alambicati, ermetici, introspectivi, exhaustivi, compehensivi si, logic, complicati. Acum, ca v-am lasat practic fara suflare, doborati de valul de modestie care erupe-n dimineata asta din mine precum un tril suav, melodios, de broscoi in calduri in miezul unei shakespeare-iene nopti de (inca) vara, e cazul sa ma si explic. Am scris in Gara o serie de poezele si un soi de sonete pe jumate (ca nu se-nscriu cu totul in tiparul acceptat al unui sonet „pe bune”, d’aia is pe jumate ) si nu am fost injurat nici macar cu trimitere la verisoare de gradul III, d’apoi spre rude mai apropiate. Si nici e-mailuri de-amenintare n-am primit. Nici atunci, nici deunazi. Asa ca daca acum aveti ceva sa-mi reprosati, sunteti unicii care puteti fi aratati cu degetul. N-ati fost in stare sa-mi aratati mie alt deget, v-arat eu acum cu aratatorul. 
Ca a fost bun simt din partea voastra ori compasiune sau mila crestina, doi bani nu dau acum. Chiar si din tacere am cules incurajari asa ca-i perfect logic sa mi se fi urcat colesterolul lirismului la cap. Ce m-a suprins din cale-afara recitind una dintre compozitiile de atunci a fost un caldut vanticel de clarviziune surprins inca din titlu: „Hipoglucidic si hipertensiv” !!! La cata scoala am si eu, stiu clar ca darul clarviziunii nu e tocmai la indemana oricui. In felul asta, aura mea lirica excede spatiul ingust al unui poetel de scara de bloc si iese chiar si din cercul poetilor de cartier, razbatand pana haaaat … spre portile genialitatii. Porti la care, pentru moment, privesc cu profunzimea unui vitel. Dar, maaaai…, sunt acolo, daaaa ??? Sa n-aud galagie-n fundul clasei !!! Sunt la porti si bat cu pumnii sa mi se deschida, claaaar ??? Ce-i drept, de-atunci si pan-acum, salamul la care se facea referire s-a transformat dintr-unul de Sibiu intr-o porcarioara ieftina si indigesta. Dar ce poet e ala, mai, care nu gusta din mizeria drumului catre insingurare, durere, ticneala, amaraciune, vodca proasta, toale soioase si mancare de la reduceri, in pragul expirarii ? Gata, ca am batut campii cat pentr-o toamna si cinci ierni intregi. Va las mai jos poezeaua. Comentariilor rautacioase e logic c-am sa le dau delete, da ?
Ca a fost bun simt din partea voastra ori compasiune sau mila crestina, doi bani nu dau acum. Chiar si din tacere am cules incurajari asa ca-i perfect logic sa mi se fi urcat colesterolul lirismului la cap. Ce m-a suprins din cale-afara recitind una dintre compozitiile de atunci a fost un caldut vanticel de clarviziune surprins inca din titlu: „Hipoglucidic si hipertensiv” !!! La cata scoala am si eu, stiu clar ca darul clarviziunii nu e tocmai la indemana oricui. In felul asta, aura mea lirica excede spatiul ingust al unui poetel de scara de bloc si iese chiar si din cercul poetilor de cartier, razbatand pana haaaat … spre portile genialitatii. Porti la care, pentru moment, privesc cu profunzimea unui vitel. Dar, maaaai…, sunt acolo, daaaa ??? Sa n-aud galagie-n fundul clasei !!! Sunt la porti si bat cu pumnii sa mi se deschida, claaaar ??? Ce-i drept, de-atunci si pan-acum, salamul la care se facea referire s-a transformat dintr-unul de Sibiu intr-o porcarioara ieftina si indigesta. Dar ce poet e ala, mai, care nu gusta din mizeria drumului catre insingurare, durere, ticneala, amaraciune, vodca proasta, toale soioase si mancare de la reduceri, in pragul expirarii ? Gata, ca am batut campii cat pentr-o toamna si cinci ierni intregi. Va las mai jos poezeaua. Comentariilor rautacioase e logic c-am sa le dau delete, da ? 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu