Pot exista momente in viata in care, cu maxima perplexitate pe care ar resimti-o regina Angliei daca ar fi ciupita de augustele fese de catre un majordom cu o cautatura pervers-sagalnica, sa constati ca practic pe neobservate unele lucruri s-au schimbat dramatic si nu mai pastreaza nimic din ceea ce erau odata. Gesturi, atitudini, imagini, stari de lucruri, iti apar in haine noi, haine nepotrivite, fistichii, cu doua numere mai mari sau, din contra, care stau sa crape pe la incheieturi. Stai si te uiti ca tolomacul, ca viezurele la manualul de algebra, si nu pricepi o iota. Cand mama ma-sii s-a mai intamplat si asta, tu unde erai, cu cine si de ce nu ai facut nimic pentru ca acel lucru sa fi ramas asa cum il stiai, asa cum iti placea si asa cum consideri tu ca ar fi fost mai bine sa ramana ? Cu ce si unde ai gresit ? Poti sa te dai cu noada de bitumul maidanului, sa-ti biciui pana la epuizare neuronii care mai sunt in stare sa treaca linia de sosire a unui gand intreg, articulat, sa revezi fila cu fila jurnalul anotimpurilor scurse peste tine, nu vei identifica un raspuns care sa te satisfaca pe deplin. Mai degraba afli daca a fost revolutie sau lovitura de stat in 89, mai usor gasesti raspuns la intrebarea cine l-a asasinat pe Kennedy sau daca americanii au ajuns pe luna ori au filmat aselenizarea intr-un studio al Hollywood-ului, decat sa reusesti sa atribui schimbarile din viata ta unor persoane cu nume si prenume sau unor fapte cu subiect si predicat. In primul rand insa, e vina ta ! Dar vei fi suficient de ipocrit incat sa nu-ti semnezi singur mandatul de perchezitie si condamnarea. E-n firea lucrurilor sa comporte schimbari si ele vor avea loc implacabil. Ca n-are timp nimeni sa te intrebe si pe tine daca esti de acord cu asta sau nu. Undeva, candva, plictisit sau obosit, te-ai delimitat de unele aspecte ale vietii tale considerand ori ca sunt insignifiante ori ca ele vor urma un parcurs firesc, logic, de bun simt. Teapaaaa !!! Viata se va incapatana sa iti taxeze adormirea si sa-ti dea una peste bot fix atunci cand duceai savarina catre gura. E cam ca-n dialogul unei ipotetice Nuti c-un posibil Nelu in care ea topita, infiorata, spune soptit, fixand cu o privire melancolica spre natang un colt de cer : - Neluleee … mai … Vino sa veeeezi … E curcubeu, mai … iar el , insotindu-si vorba c-un sfert de ragait de bere, intreaba ilegal de nonsalant : - Cur- cu- ce, ma ? Daca-ti pastrezi atunci luciditatea, daca mai gasesti putere sa fii onest cu tine insuti, vei intelege ca singurul lucru pe care-l vei mai putea schimba in acel moment va fi marca de bere care a produs ragaitul. Trei mii de vorbe, doi bani nu mai fac.
vineri, 2 martie 2018
Pretentia negarii evidentei pe motiv ca erai la coada la cartofi cand s-a produs
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu