Analizandu-ma, am ajuns sa am despre mine o parere care nu e foarte proasta in aceeasi masura in care nici teribil de buna nu e. In mare, cred ca sunt ok. Sau, ma rog, relativ ok. Nu-s nici prea-prea, nici foarte-foarte. Stiu ca cei care-si pun pe chelie tichii de guru intr-ale dezvoltarii personale si predica despre nemurirea sufletului si atingerea orgasmului existential multiplu ne sfatuiesc sa nu ne comparam cu altii. Ca, vezi Doamne, fiecare are propria carare prin padurea vietii si ca intersectiile cu alte carari nu ne schimba nici unicitatea amprentelor si nici felul, si asta unic, in care ne miros picioarele. Dar la fel de bine stiu ca nimeni nu se poate abtine sa nu traga cu ochiul spre capra vecinului. Unii discret, cu coada ochiului altii, vorba lui Jon Ronson, holbandu-se de-a dreptul. Asa am realizat eu ca nu sunt nici mai bun, dar nici mai rau ca altii. Comparandu-ma. Si descopar ca nici daca ma dau de trei ori peste cap sau infulec pe nemestecate tavi intreg cu jaratec nu sunt si si nu fac si nici nu voi fi sau voi face vreodata ceea ce sunt si fac oamenii cu adevarat de valoare ai tarii asteia. La fel de bine stiu insa ca as putea face mult mai bine lucruri pe care altii le fac. Printre acestea, sunt aproape sigur ca sunt cu mult mai bun decat 80% dintre cei care presteaza pe partea de creatie a advertisingului autohton. Ca atatea reclame si spoturi publicitare idioate pe metru patrat cum sunt in media de la noi, zau ca nu cred sa mai existe in vreun colt de lume. Unii vor sari de noada-n sus si vor spune ca o reclama nu trebuie sa fie nici mai buna, nici mai inteligenta decat publicul tinta caruia i se adreseaza. Ca-i la fel de aberant sa crezi ca-i poti vinde o carte sau un stilou lui Vanghelie pe cat e de improbabil si sa-l convingi pe Plesu sau pe Liiceanu sa cumpere McMici. Eu sunt insa de parere ca un mesaj publicitar poate la fel de bine sa aiba si efectul comercial scontat dar sa si educe. Cat de putin. Un spot publicitar al unei companii m-a emotionat peste masura. Asta. In aceeasi masura, un alt spot al aceleiasi companii ar putea fi considerat infantil daca n-ar fi la limita de jos a retardului, dupa cum ar putea fi considerat slabut daca n-ar fi de-a dreptul idiot. Deci : Scriptic : Mesajul generatiei online pentru intreaga lume Ma numesc Ana si vreau sa-i spun sefului meu ca-mi dau demisia. Si lumii intregi ca … m-am cuplat cu seful meeeeeuuuu… Incerc si eu o replica : Mesajul generatiei print pentru generatia online   Ma numesc “Seful lu’ Ana” si vreau sa-i spun Anei ca am primit demisia si i-am aprobat-o. Si ca, daca n-ar stat pe messenger si Facebook toata facultatea si ar fi pus si ea mana pe-o carte   sau ar fi socializat “pe bune” cu oameni reali, palpabili,    ar fi stiut ca orice sef de sex masculin “ii face cuib” fiecarei prospaturi care apare-n firma   . Ca, cine stie, poate-i pica la asternut la drum de seara.    Si ca, dupa ce se consuma “episodul” e bine ca fiecare sa-si vada de viata si cariera lui.   Si lumii intregi ca Ana si-a dat demisia si astfel a ramas un post vacant in firma.Pitipoancele Persoanele interesate pot trimite CV-uri insotite de o fotografie elocventa incepand de maine, orele 09.00 a.m. la adresa de e-mail : [email protected] sau pot trimite cereri de prietenie pe contul meu de Facebook. E misto online-ul, sau ce ?

Sunt scarbit si dezgustat de linsajul mediatic starnit pe tema filmuletului care o are ca protagonista pe invatatoarea de la Scoala 10. De valul de indignare care le-a marit ficatii tuturor ipocritilor din tara asta. Practic zilele astea nu existi daca nu condamni atitudinea incalificabila a acelei invatatoare. Singura problema ar fi sa gasesti epitete noi, termeni nefolositi inca, modalitati originale cu care si prin care s-o porcai si s-o pui la zid pe nenorocita. Si asta e cam greu fiindca s-au folosit deja cam toate si, daca te repeti, risti sa nu ti se auda vocea in corul de huiduieli.  V-ati gandit sa propuneti sa fie batuta ? Ei bine, aflati ca exista deja o astfel de propunere. Si uite-asa, ma vad pus in incurcatura. Ca vreau sa fiu si eu strop din tsunamiul revoltei populare. Vreau si eu sa fiu frumoasa adormita care se trezeste dupa ce-o pupa ala si constata ca in jurul ei se petreceau lucruri de care nu avea habar. Doar ca e complicat. Sunt barbat, ea e femeie si multe din lucrurile pe care as putea sa le propun sunt ingradite de acest statut. Ca nu pot, spre exemplu, sa cer sa fie arsa cu tigara. Naspa, ca ar fi fost distractiv, ma gandesc. Oricum, am tras o serie de invataminte din toata problema asta. La viitoarea sedinta cu parintii n-am sa ma mai ridic in picioare sa spun ce nu-mi convine. E-o atitudine de cacat. Ce ? Vreau sa ma dau matur si responsabil ? Aiurea. Mai bine filmez cu telefonul si dau la presa. Am insa mai multe probleme vis-a-vis de asta. Dirigintei fiului meu nu-i plac sedintele cu parintii. Ne-a spus inca de la inceputul clasei a IX-a ca nu va face sedinte cu parintii decat daca vor fi hartii de semnat. Si-n plus, la acea prima sedinta cu parintii, dupa ce diriginta a spus ce a avut de spus, timp de vreo 10 minute, apoi ne-am luat la revedere si a iesit din clasa, o doamna a spus sa mai ramanem si a tinut un soi de discurs. Ca, zicea, ‘mneaei, sa punem la punct niste chestii. Buna oratoare, nimic de zis. Ne-a spus ca exista o programa scolara care contine un set de informatii pe care copilul tau, in timpul scolii trebuie sa le asimileze. Si ca asta e singurul aspect pe care un dascal trebuie sa il atinga si in care sa performeze ca norma obligatorie a serviciului public pentru care este platit. Dar ca noi ne-am dori ca dascalii acestia sa fie mai mult de-atat. Ca ne-am simti bine stiind ca in cele 6 ore de curs profesorii sunt ceea ce suntem si noi pentru copiii nostri. Adica parinti. Dar asta nu e-n fisa postului, asa-i ? Scrie acolo ca trebuie sa-i stearga mucii atunci cand ii curge nasul ? La naiba, nu scrie. Asa ca, a mai spus doamna aceea, daca tot avem pretentia ca acesti profesori sa fie parinti pe sfert (am inteles logica aici, 24:6=4, adica, da, un sfert de zi), asa cum noua, parinti pe restul de trei sferturi, ne place sa primim cadouri de la copiii nostri de ziua noastra, ar fi bine sa facem cadouri si acestor sferturi de parinti care, intre doua ecuatii predate le sterg si mucii plozilor din dotare. Si ca putem face lucrul acesta in doua moduri : individual – dar asta nu ar fi ok fiindca ar putea aparea situatia neplacuta a unor tratamente diferentiate aplicate copiilor, sau colectiv – care e mai ok fiindca vine din partea intregii clase, suma este astfel mai mare si cadoul poate fi unul mai insemnat ca valoare. Noi, ceilalti parinti, in loc sa o filmam pe nesimtita, am zis ca optam pentru a doua varianta. Bai, parca zici ca ne drogase fiindca, in acel moment, parerea acelei doamne chiar ni s-a parut a fi de bun simt. Desi a mai venit cu o propunere. Cica persoana pe care o vom desemna pentru spaguirea lipsita de scrupule a „sferturilor de parinti” sa se ocupe in primul rand de procurarea unor plicuri si sa primim fiecare dintre noi 10-20 de astfel de plicuri identice. Iar atunci cand va fi cazul, sa punem suma respectiva intr-un astfel de plic pe care sa-l lipim. Daca n-o sa dispunem de toata suma, sa punem cat avem. Daca n-avem, sa punem ziare fiindca sunt de inteles si situatiile financiare mai precare, numai sa nu se simta aiurea copilul care vine cu mai o suma mai mica sau chiar fara acesti banuti de cadouri. Secretizarea asta prin plicuri avea sa le creeze impresia copiilor ca toti au contribuit in mod egal. Una dintre mamici a spus ca ea are o situatie financiara mai feric ita si ca va pune de fiecare data mai mult decat se va cere pentru a suplini eventualele „ziare”. Normal c-au mai sarit si altii, atinsi in orgoliul lor de oameni potenti financiar, cu astfel de oferte de suprasponzorizare. Mde, liceu de fite. Ma rog, de-atunci si pana astazi, diriginta s-a tinut de cuvant. S-au mai tinut doar doua sedinte cu parintii si alea pur formale. Copiii ne sunt ok, liceul este unul cu rezultate mult peste medie si noi le spaguim in continuare pe nesimtitele care au creat aceasta stare de lucruri.  End of story. Si d’aia ma gandeam eu asa : 1. daca angajezi o bona care sa aiba grija de copilul tau atunci cand tu nu esti acasa, bona pe care, logic, o platesti oricum pentru ceea ce face, de 1 si 8 martie sau cand e ziua ei de nastere, ii cumperi ceva sau o filmezi cu mobilul ? 2. e bine ca la Pungesti oamenii aceia au iesit sa protesteze sau trebuiau doar sa filmeze cu mobilul ? 3. intr-un cerc de adulti, maturi, normal constituiti la nivel de mansarda, atunci cand intervin puncte de vedere contradictorii, ne spunem parerea sau filmam cu mobilul ? 4. daca mancam ceva aiurea si ne stricam la burta, luam un Imodium si ne facem un ceai de menta sau filmam cu mobilul ? Si mai ales be) 1. cat de veche e dom’le practica asta fiindca eu imi amintesc ca si parintii mei procedau in acest mod prin anii 80 ? Oare parintii lui Nica a lui Stefan al Petrii Ciubotaru strangeau bani de ziua lu’ ta’xu lu’ Smarandita ? 2. cand aflam si noi numele acestor eroi ai neamului care dand dovada de un curaj iesit din comun au filmat totul si au demascat-o pe aceasta nenorocita care a dus tara de rapa ? 3. cand o impusca ?  si 3bis. executia se da la teveu sau filmeaza cineva cu mobilul ?