.png)
Declaratia zilei de ieri, cu mari sanse de a ajunge declaratia anului desi abia de suntem in debutul lui, ii apartine in opinia mea lui … Mareeeeeean Vaaaangheeeelieeee !!! Primarul care este. Primarul pe persoana fizica. Au vorbit iarasi nepermis de multi despre condamnarea lui Nastase. Ce pisici mai era de spus sau de comentat pe tema asta ? Fiecare dintre noi avea deja o opinie formata si nimeni si nimic nu va schimba asta. In plus fata de altii (si-acum regret ca, desi am vrut sa scriu despre asta la vremea respectiva, am zis ca nieeee…, nu merita…) eu eram 99% sigur ca va fi condamnat. De unde stiu asta ? Simplu. Sentinta ar fi trebuit pronuntata pe 19 decembrie. Nimic, dar absolut nimic nu justifica amanarea pronuntarii pentru 6 ianuarie. Isi imagineaza cineva ca cei 5 judecatori au procedat asa pentru a putea ca, in tihna Craciunului si a Revelionului sa aiba ragaz sa analizeze mai atent dosarul ? Aiurea ! STIAU ca il vor condamna si, crestines te, i-au oferit sansa de a petrece sarbatorile in familie. Fiindca n-am scris despre asta atunci cand am intuit-o, am pierdut inca o sansa de a-mi reafirma latura profetica. In real life am spus-o. Insa in real life nu mai e nicio surpriza pentru nimeni ca am, mai intotdeauna, dreptate. Exceptie fac numerele la 6 din 49 unde Loteria Romana are mare grija ca profetiile sa nu se indeplineasca decat atunci cand considera ei ca e ok si doar in cazul unor profeti alesi si verificati anterior. Cam ca in proverbul conform caruia norocul si-l face omul cu mana lui. Dar, sa revenim la Vanghelie. Omul ne-a obisnuit cu declaratii coplesitoare, configurationiste, covarsitor copro-concupiscente. Sa ne-amintim doar de : „E inadmisibil ca niste cetateni ai Romaniei sa nu aiba acces la studiile superioare doar din cauza ca nu stiu sa scrie sau sa citeasca. Vrem invatamant si manuale universitare intr-o limba pe care si analfabetii sa o poata intelege. Nu e vina lor ca sunt analfabeti, asa s-au nascut, nu au ales sa fie in felul acesta”. Fie numai si pentru aceasta zicere si Vanghelie ar trebui ales pe viata presedinte al Cacademiei Romane. Portofoliul lui cuprinde insa sute de alte ziceri, una mai adanca si mai pro-fund-a ca alta. Declaratia de ieri a fost insa de alta natura. E din categoria „Gura pacatosului, adevar graieste”. Fiindca condamnand condamnarea lui Nastase (si cacofonia si repetitia sunt intentionate : cacofonia pentru a intra mai bine in pielea personajului, repetitia fiindca in place sa folosesc cat mai multe cu vinte din familia verbului „a condamna” atunci cand pomenesc numele vreunui politician), Vanghelie a spus : „Se creeaza un precedent periculos !” No, eu ce sa mai adaug „peste” oratorul de Ferentari ? Sa te auda Dumnezeu, coane Vanghelie si sa fie asta un precedent care sa duca la condamnarea tuturor politicienilor care au furat (asta e exprimare pleonastica ? :roll:) Dar daca statutul de profet n-am reusit sa il consolidez, hai macar sa lucrez putin la statutul de basist. Fiindca ieri am auzit din nou vehiculat celebrul dosar „Flota”, in apararea lui Nastase care, vezi Doamne a fost condamnat intr-un dosar in care prejudiciul era neinsemnat comparativ cu cel creat de Basescu, cel care „a vandut flota comerciala a Romaniei, a patra flota comerciala din lume”. Si fiindca, vorba Monicai Tatoiu : „M-am saturat sa aud tractoristi vorbind despre finantele tarii”, am sa va prezint si propria pozitie, asupra caruia v-as ruga sa va aplecati putin fie si numai pentru faptul ca apartine unui om care stie ce este si cu ce se mananca shippingul. Iar punctul lui de vedere coincide pana la suprapunere cu al meu. Deci, de la Laurentiu Mironescu citire : “Marturisesc smerit si politically incorrect … Cand a inceput cu Flota, cu cele 300 de nave nave vandute pe un dolar si cum presedintele nu stiu ce-a facut. Ca lumea vorbeste sa se afle-n treaba e de inteles, intr-un fel. Tara e cum e, oamenii o duc greu, e in firea lucrurilor sa porcesti ceva sau pe cineva … Ca o persoana care se da ocupata pe taramul expertizelor sau ce zicea domnu’ ca e, bate campii cu gratie despre o chestiune inexistenta, aici deja e altceva. O mai spun o data, poate destelenim ceva … 1. Flota Republicii Socialiste Romania era aprig sustinuta de stat. Aprig. Financiar, comercial, tehnic, operational, whatever; 2. Mai sus numita flota era pe pierdere sanatoasa, cu peste jumatate din nave blocate pe motive tehnice si datorii, la 31 decembrie 1989, de 29 milioane de dolari; 3. Noua Romanie rezultata dupa 1989 a declinat ajutorul, pana atunci constant, pentru flota, aruncand Navromul in groapa cu lei a propriilor neajunsuri financiare, comerciale, tehnice, operative; 4. Navromul s-a impartit in trei: Romline, Navrom si Petromin. Fiecare dintre aste trei companii a incercat sa capteze fonduri cum a stiut, evidentiindu-se doua solutii: inchiriere in Bare-Boat sau asociere cu armatorii finantatori; 5. Cazul Flota se refera la 14 (deci 14, da ? nu 100, nu doua sute, nu 300, nu a 4-a flota comerciala a lumii) nave ale Petromin-ului la care solutia Bare-Boat se aplica mai greu, fiind vorba de nave mari, imobilizate pe motive tehnice grave. Petromin s-a asociat cu unul dintre marii armatori atunci, ca si astazi, Klaveness. Unul a pus navele, altul banii pentru finantare. Banii pentru finantare veneau de la banci. Banca nu finanta atunci, ca si acum, pavilion romanesc. Vrei bani? Bun … iti duci nava in Liberia. Petroklav a infiintat Petroklav Liberia, navele au fost transferate acolo pe un dolar, ca doar nu era sa platesti bani pe taxe ca idiotul, s-a primit finantarea, navele au circulat inca aproape 10 ani. Dupa recuperarea investitiilor, dupa vanzarea navelor depasite de 25 de ani in majoritate, dupa ce mii de navigatori romani au facut serviciu si au fost platiti anii astia, au ramas vreo cateva milioane de dolari. La Petromin. End of story. 6. Pe o motivatie fantasmagorica, in opinia unor domni procurori care se ofereau sa fie utili politic, ce-am scris mai sus e coruptie. Daca se poate, a presedintelui. Au facut ei o expertiza si-au pus-o la dosar. Ba s-a mai gasit si un navigator s-o semneze, fara s-o citeasca … sef electrician, devenit peste noapte specialist in management naval. Un cacat. Si raportul si semnatarul. Cazul flota, adica dosarul celor paispe nave ale Petromin-ului, a ajuns unde trebuia. La gunoi, unde tre’ sa gasim inventiile si facaturile. 7. Cat despre restul lamentarilor oamenilor care n-au o idee foarte clara cu privire la flota … 300 de nave vandute pe un dolar? De unde prostia asta? Navele au fost vandute pe foarte multi dolari, in cazul unora, in contul datoriilor, in cazul altora … arestate si pierdute aproape degeaba, altele. Se putea face mai bine, banul public protejat, tonajul romanesc reinnoit? Ohoho … la greu. Nu s-a intamplat. Motivatie? Simplist, s-ar putea rezuma in timing … momentul istoric parcurs de flota imediat dupa 1989 a fost neprielnic din toate punctele de vedere … nu erau bani, nu era expertiza, nu erau oameni. A fost o democratie prost inteleasa intr-o lume foarte stricta, care sanctioneaza orice greseala. Si, dupa cum se vede, ne-a sanctionat … Chiar si asa, adunat, navele Navrom tot au generat peste jumatate de miliard de dolari … (…) A fost o vreme, in care subiectul “flota” era la fel de discutat ca ultimul meci al nationalei. Marturisesc, ma uitam tamp cum persoane fara pic de pregatire in domeniu emiteau panseuri cu valori de teoreme cu privire la transportul maritim. (…) Fiecare nava are povestea ei. Fiecare nava a cazut pentru motivele ei. 
Unele arestate pentru datorii armator, datorii la echipaje, motive tehnice de neremediat, unele s-au scufundat, altele s-au vandut in contul datoriilor altor nave si tot asa … A, ca toate se puteau face mai bine, ca se puteau vinde la second hand cand inca mai valorau ceva iar fondurile astfel obtinute puteau sta la baza unui parc de nave performante, privatizabile ulterior, asta-i altceva … toate astea si multe altele se puteau face, da. Nu s-au facut, nu. Si e simplu de tras concluzii acum, dupa douaj’ de ani … dar atunci, cu datorii de peste treizeci de milioane de dolari in piata, cu o flota ca un muzeu plutitor pe cap, cu echipaje care se certau pentru te miri ce … cu presiuni de la tot felul de personaje care de care mai publice care se visau armatori si care generau tot felul de anchete prin presa vremii … complicat de asumat decizii chirurgicale. Si au ramas neasumate. Statul roman trebuia sa-si asume flota, atunci, imediat dupa 1990. Trebuia sa gestioneze problema. Avem niste nave, multe, doua treimi in pana. Avem o datorie enorma. Avem optiunea asta si asta si asta. Nimeni nu si-a asumat nimic iar finalul se stie. A, ba da, scuze. Calarind valul simpatiei internationale, printre interviuri si materiale prin Paris Match, guvernul, prin vectorul cu pulovar rosu fara gat, si-a asumat decizia de a retrage sprijinul financiar acordat flotei maritime comerciale, decizia de nu mai finanta cele aproape 70 de constructii noi, aflate in diverse faze prin santiere si, nu in ultimul rand, si-a asumat decizia de a infiinta o scoala navala la 5 km de alta existenta … si-a asumat numai prostii. (…) Am de mult oful asta pe suflet. Lucrurile trebuiau spuse. Trebuiau spuse atunci. Acum … fara vreo strategie maritima care sa-si doreasca o Romanie maritima, am ramas cu un parfum penal peste toate cand, de fapt, este vorba de multa incompetenta si dezinteres … fara nave, fara armatori romani, am ramas fara obiect de lucru pentru o resursa umana care, dupa 20 – 30 de ani de marinarie, abia prindea calitate reala. Pacat. (…) A existat o vreme, sa zicem 1990 – 1991, in care s-ar fi putut face cate ceva pentru conservarea pavilionului roman. O vreme complicata a fost. Daca factorii de decize are fi avut coaie, ar fi decis sa vanda vreo 150 de nave, iar cu banii obtinuti ar fi construit 25 – 30 noi si moderne. Si asa, tot am fi adunat vreo 160 – 170 de nave functionale care s-ar fi putut privatiza pe bune, care ar fi mentinut pavilionul Romaniei la pupa unor nave, care ar fi dat de munca la foarte multa lume. Pe mare si la uscat. Factorii de decizie n-au avut obiectele mai sus mentionate in dotare … iar flotei i-au trebuit vreo 10 – 12 ani sa dispara urat din viata noastra. Nave arestate pentru datorii la furnizori, arestate de echipaje care si-au adus aminte, prin comportament, ca numai cu o generatie in urma pandeau vitele pe islaz … Daca ar fi sa fac un clasament, personal, al cauzelor din care s-au pierdut navele Romaniei socialiste, as pune pe primul loc incompetenta care puncteaza de doua ori: incompetenta si dezinteresul factorilor de decizie si incompetenta proaspetilor armatori berbotisti, scuzati scrierea fonetica dar as vrea sa-i fac cat mai de rahat cu putinta … dupa asta, rolul absolut distructiv pe care l-au avut sindicatele in anii de inceput … in loc sa disciplineze oamenii, sa actioneze in interesul lor, pe termen lung, s-au comportat ca niste portavoci tembele, cu propria agenda comerciala, cu magazine pentru marfuri in consignatie, cu alte alea … Cor uptia, traficul de favoruri vine tarziu, in anii FPS-ului, cand se luau aprobari de vanzare pentru nave vandute cu luni bune in urma … In anii de inceput, da, era loc de intors … daca s-ar fi vandut raiele energofage si obosite moral, la scrap sau second hand si s-ar fi investit in 15 portcontainere, sa zicem, si inca vreo 15 product carrier, acum am fi respirat inca … Ah, si am uitat ceva … presa … sau anumiti corifei ai ei. Erau sefi de ziare care-si doreau vapoare, domnule … si, ca sa le capete, ce razboaie au declansat ei prin ziarele pe care atunci le citea cam toata lumea. Unii dintre cruciatii de presa au si luat un vapor sau doua. Altii n-au luat si au avut grija sa-i besteleasca in lungi campanii de presa pe cei din cauza carora n-au devenit ei armatori. Si timpul a trecut si fiinta maritima a Romaniei a intrat la apa pana a ajuns ce este azi. O administratie maritima care are circa o nava sub propriul pavilion, doua scoli si-o sub-scoala de marina, care nu sunt de marina, de fapt. Un centru de perfectionare, unde lucrez si eu si de unde ma uit cu ingrijorare la vremurile care vor veni. Cu un lucru bun am ramas. Am ramas cu vreo 20.000 de oameni care merg pe mare, e drept, in flota lumii. Pregatiti peste medie. Apreciati, zic eu, accept si corectia de subiectivism. Trendul este descendent, de inteles. Scolile produc mult dar breveteaza putini, oamenii care au pus echipajele romanesti pe lista alba a flotei lumii sunt cu 20 de ani mai in varsta fata de cand luau lumea-n piept … se mai retrag, se apuca de altceva … (…) Povestea flotei maritime comerciale este povestea economiei Romaniei. Ca s-au numit Tractorul, Roman, Sidex, Intreprinderea de motoare grele Resita, industria mineritului, Republica, 23 August si multe altele, intreprinderile de stat au ingenunchiat odata lasate fara subventia masiva a bugetului de stat. Toate, fara exceptie. Si toate, fara exceptie, puteau aduce mai mult tarii. N-am fost pregatiti pentru concurenta, pentru munca asidua, n-am fost pregatiti pentru multe…” Am spus ieri ca nu voi mai scrie la modul incrancenat. Dar am ca scuze : a) textele (desi repet, sunt de acord 100% cu cele scrise), nu-mi apartin. Sunt fragmente din postari de pe blogul lui Laurentiu Mironescu, care, nu-i asa ?, li se va parea unora subiectiv, ca-i marinar de-a lu’ Basescu; si b) textele nu sunt nici pe departe incrancenate ci poarta mai degraba amprenta tristetii unui om care a pierdut pe cineva drag. Fiindca asa e cu marinaria : cand o cunosti ajungi sa o iubesti ca un nebun, pana cand moartea va va desparti. Si daca pierderea flotei e sa doara pe cineva, apoi nu doare pe nimeni mai mult decat ne doare pe noi marinarii. Lasati-ne pe noi sa ne plangem mortii fiindca chiar nu avem nevoie de bocitoare de ocazie care nici macar numele mortului nu-l stiu. Sunt, slava Domnului, destule de plans in tara asta : munti defrisati, combinate, fabrici si uzine ajunse fier vechi, hoteluri si complexe turistice privatizate mai mult decat dubios, resurse si bogatii date pe -a moaca si nu in ultimul rand, halul in care am ajuns noi, oamenii acestei tari. Si fiindca intuiesc ca voi fi intrebat sau va fi adus in discutie la comentarii subiectul, am sa spun eu acum ca sa evitam sa ne mai contram aiurea : nu am habar despre ceea ce contine dosarul vilei din Mihaileanu. Dar, daca Basescu a facut vreo manarie si acest lucru va fi dovedit, voi fi primul care voi sustine ca trebuie sa plateasca. Fiindca nimeni nu trebuie sa fie mai presus de lege. Nici macar in Romania. Iar la final va las anunturile unui domn. Daca primul nu va face cu ochiul, poate aveti vreo canapea care scartaie…
Unele arestate pentru datorii armator, datorii la echipaje, motive tehnice de neremediat, unele s-au scufundat, altele s-au vandut in contul datoriilor altor nave si tot asa … A, ca toate se puteau face mai bine, ca se puteau vinde la second hand cand inca mai valorau ceva iar fondurile astfel obtinute puteau sta la baza unui parc de nave performante, privatizabile ulterior, asta-i altceva … toate astea si multe altele se puteau face, da. Nu s-au facut, nu. Si e simplu de tras concluzii acum, dupa douaj’ de ani … dar atunci, cu datorii de peste treizeci de milioane de dolari in piata, cu o flota ca un muzeu plutitor pe cap, cu echipaje care se certau pentru te miri ce … cu presiuni de la tot felul de personaje care de care mai publice care se visau armatori si care generau tot felul de anchete prin presa vremii … complicat de asumat decizii chirurgicale. Si au ramas neasumate. Statul roman trebuia sa-si asume flota, atunci, imediat dupa 1990. Trebuia sa gestioneze problema. Avem niste nave, multe, doua treimi in pana. Avem o datorie enorma. Avem optiunea asta si asta si asta. Nimeni nu si-a asumat nimic iar finalul se stie. A, ba da, scuze. Calarind valul simpatiei internationale, printre interviuri si materiale prin Paris Match, guvernul, prin vectorul cu pulovar rosu fara gat, si-a asumat decizia de a retrage sprijinul financiar acordat flotei maritime comerciale, decizia de nu mai finanta cele aproape 70 de constructii noi, aflate in diverse faze prin santiere si, nu in ultimul rand, si-a asumat decizia de a infiinta o scoala navala la 5 km de alta existenta … si-a asumat numai prostii. (…) Am de mult oful asta pe suflet. Lucrurile trebuiau spuse. Trebuiau spuse atunci. Acum … fara vreo strategie maritima care sa-si doreasca o Romanie maritima, am ramas cu un parfum penal peste toate cand, de fapt, este vorba de multa incompetenta si dezinteres … fara nave, fara armatori romani, am ramas fara obiect de lucru pentru o resursa umana care, dupa 20 – 30 de ani de marinarie, abia prindea calitate reala. Pacat. (…) A existat o vreme, sa zicem 1990 – 1991, in care s-ar fi putut face cate ceva pentru conservarea pavilionului roman. O vreme complicata a fost. Daca factorii de decize are fi avut coaie, ar fi decis sa vanda vreo 150 de nave, iar cu banii obtinuti ar fi construit 25 – 30 noi si moderne. Si asa, tot am fi adunat vreo 160 – 170 de nave functionale care s-ar fi putut privatiza pe bune, care ar fi mentinut pavilionul Romaniei la pupa unor nave, care ar fi dat de munca la foarte multa lume. Pe mare si la uscat. Factorii de decizie n-au avut obiectele mai sus mentionate in dotare … iar flotei i-au trebuit vreo 10 – 12 ani sa dispara urat din viata noastra. Nave arestate pentru datorii la furnizori, arestate de echipaje care si-au adus aminte, prin comportament, ca numai cu o generatie in urma pandeau vitele pe islaz … Daca ar fi sa fac un clasament, personal, al cauzelor din care s-au pierdut navele Romaniei socialiste, as pune pe primul loc incompetenta care puncteaza de doua ori: incompetenta si dezinteresul factorilor de decizie si incompetenta proaspetilor armatori berbotisti, scuzati scrierea fonetica dar as vrea sa-i fac cat mai de rahat cu putinta … dupa asta, rolul absolut distructiv pe care l-au avut sindicatele in anii de inceput … in loc sa disciplineze oamenii, sa actioneze in interesul lor, pe termen lung, s-au comportat ca niste portavoci tembele, cu propria agenda comerciala, cu magazine pentru marfuri in consignatie, cu alte alea … Cor uptia, traficul de favoruri vine tarziu, in anii FPS-ului, cand se luau aprobari de vanzare pentru nave vandute cu luni bune in urma … In anii de inceput, da, era loc de intors … daca s-ar fi vandut raiele energofage si obosite moral, la scrap sau second hand si s-ar fi investit in 15 portcontainere, sa zicem, si inca vreo 15 product carrier, acum am fi respirat inca … Ah, si am uitat ceva … presa … sau anumiti corifei ai ei. Erau sefi de ziare care-si doreau vapoare, domnule … si, ca sa le capete, ce razboaie au declansat ei prin ziarele pe care atunci le citea cam toata lumea. Unii dintre cruciatii de presa au si luat un vapor sau doua. Altii n-au luat si au avut grija sa-i besteleasca in lungi campanii de presa pe cei din cauza carora n-au devenit ei armatori. Si timpul a trecut si fiinta maritima a Romaniei a intrat la apa pana a ajuns ce este azi. O administratie maritima care are circa o nava sub propriul pavilion, doua scoli si-o sub-scoala de marina, care nu sunt de marina, de fapt. Un centru de perfectionare, unde lucrez si eu si de unde ma uit cu ingrijorare la vremurile care vor veni. Cu un lucru bun am ramas. Am ramas cu vreo 20.000 de oameni care merg pe mare, e drept, in flota lumii. Pregatiti peste medie. Apreciati, zic eu, accept si corectia de subiectivism. Trendul este descendent, de inteles. Scolile produc mult dar breveteaza putini, oamenii care au pus echipajele romanesti pe lista alba a flotei lumii sunt cu 20 de ani mai in varsta fata de cand luau lumea-n piept … se mai retrag, se apuca de altceva … (…) Povestea flotei maritime comerciale este povestea economiei Romaniei. Ca s-au numit Tractorul, Roman, Sidex, Intreprinderea de motoare grele Resita, industria mineritului, Republica, 23 August si multe altele, intreprinderile de stat au ingenunchiat odata lasate fara subventia masiva a bugetului de stat. Toate, fara exceptie. Si toate, fara exceptie, puteau aduce mai mult tarii. N-am fost pregatiti pentru concurenta, pentru munca asidua, n-am fost pregatiti pentru multe…” Am spus ieri ca nu voi mai scrie la modul incrancenat. Dar am ca scuze : a) textele (desi repet, sunt de acord 100% cu cele scrise), nu-mi apartin. Sunt fragmente din postari de pe blogul lui Laurentiu Mironescu, care, nu-i asa ?, li se va parea unora subiectiv, ca-i marinar de-a lu’ Basescu; si b) textele nu sunt nici pe departe incrancenate ci poarta mai degraba amprenta tristetii unui om care a pierdut pe cineva drag. Fiindca asa e cu marinaria : cand o cunosti ajungi sa o iubesti ca un nebun, pana cand moartea va va desparti. Si daca pierderea flotei e sa doara pe cineva, apoi nu doare pe nimeni mai mult decat ne doare pe noi marinarii. Lasati-ne pe noi sa ne plangem mortii fiindca chiar nu avem nevoie de bocitoare de ocazie care nici macar numele mortului nu-l stiu. Sunt, slava Domnului, destule de plans in tara asta : munti defrisati, combinate, fabrici si uzine ajunse fier vechi, hoteluri si complexe turistice privatizate mai mult decat dubios, resurse si bogatii date pe -a moaca si nu in ultimul rand, halul in care am ajuns noi, oamenii acestei tari. Si fiindca intuiesc ca voi fi intrebat sau va fi adus in discutie la comentarii subiectul, am sa spun eu acum ca sa evitam sa ne mai contram aiurea : nu am habar despre ceea ce contine dosarul vilei din Mihaileanu. Dar, daca Basescu a facut vreo manarie si acest lucru va fi dovedit, voi fi primul care voi sustine ca trebuie sa plateasca. Fiindca nimeni nu trebuie sa fie mai presus de lege. Nici macar in Romania. Iar la final va las anunturile unui domn. Daca primul nu va face cu ochiul, poate aveti vreo canapea care scartaie… 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu