„Ce-i, maaaah… Ne grabiiiim ?”

Analizandu-ma, am ajuns sa am despre mine o parere care nu e foarte proasta in aceeasi masura in care nici teribil de buna nu e. In mare, cred ca sunt ok. Sau, ma rog, relativ ok. Nu-s nici prea-prea, nici foarte-foarte. Stiu ca cei care-si pun pe chelie tichii de guru intr-ale dezvoltarii personale si predica despre nemurirea sufletului si atingerea orgasmului existential multiplu ne sfatuiesc sa nu ne comparam cu altii. Ca, vezi Doamne, fiecare are propria carare prin padurea vietii si ca intersectiile cu alte carari nu ne schimba nici unicitatea amprentelor si nici felul, si asta unic, in care ne miros picioarele. Dar la fel de bine stiu ca nimeni nu se poate abtine sa nu traga cu ochiul spre capra vecinului. Unii discret, cu coada ochiului altii, vorba lui Jon Ronson, holbandu-se de-a dreptul. Asa am realizat eu ca nu sunt nici mai bun, dar nici mai rau ca altii. Comparandu-ma. Si descopar ca nici daca ma dau de trei ori peste cap sau infulec pe nemestecate tavi intreg cu jaratec nu sunt si si nu fac si nici nu voi fi sau voi face vreodata ceea ce sunt si fac oamenii cu adevarat de valoare ai tarii asteia. La fel de bine stiu insa ca as putea face mult mai bine lucruri pe care altii le fac. Printre acestea, sunt aproape sigur ca sunt cu mult mai bun decat 80% dintre cei care presteaza pe partea de creatie a advertisingului autohton. Ca atatea reclame si spoturi publicitare idioate pe metru patrat cum sunt in media de la noi, zau ca nu cred sa mai existe in vreun colt de lume. Unii vor sari de noada-n sus si vor spune ca o reclama nu trebuie sa fie nici mai buna, nici mai inteligenta decat publicul tinta caruia i se adreseaza. Ca-i la fel de aberant sa crezi ca-i poti vinde o carte sau un stilou lui Vanghelie pe cat e de improbabil si sa-l convingi pe Plesu sau pe Liiceanu sa cumpere McMici. Eu sunt insa de parere ca un mesaj publicitar poate la fel de bine sa aiba si efectul comercial scontat dar sa si educe. Cat de putin. Un spot publicitar al unei companii m-a emotionat peste masura. Asta. In aceeasi masura, un alt spot al aceleiasi companii ar putea fi considerat infantil daca n-ar fi la limita de jos a retardului, dupa cum ar putea fi considerat slabut daca n-ar fi de-a dreptul idiot. Deci : Scriptic : Mesajul generatiei online pentru intreaga lume Ma numesc Ana si vreau sa-i spun sefului meu ca-mi dau demisia. Si lumii intregi ca … m-am cuplat cu seful meeeeeuuuu… Incerc si eu o replica : Mesajul generatiei print pentru generatia online   Ma numesc “Seful lu’ Ana” si vreau sa-i spun Anei ca am primit demisia si i-am aprobat-o. Si ca, daca n-ar stat pe messenger si Facebook toata facultatea si ar fi pus si ea mana pe-o carte   sau ar fi socializat “pe bune” cu oameni reali, palpabili,    ar fi stiut ca orice sef de sex masculin “ii face cuib” fiecarei prospaturi care apare-n firma   . Ca, cine stie, poate-i pica la asternut la drum de seara.    Si ca, dupa ce se consuma “episodul” e bine ca fiecare sa-si vada de viata si cariera lui.   Si lumii intregi ca Ana si-a dat demisia si astfel a ramas un post vacant in firma.Pitipoancele Persoanele interesate pot trimite CV-uri insotite de o fotografie elocventa incepand de maine, orele 09.00 a.m. la adresa de e-mail : [email protected] sau pot trimite cereri de prietenie pe contul meu de Facebook. E misto online-ul, sau ce ?