.png)
Toti si fiecare in parte… Suntem unici in tot ceea ce facem, scriem sau gandim… Fiecare gandim altceva fiecare aratam in felul nostru caracteristic, unic… fiecare vrea anumite lucruri pentru el… fiecare este un unic EL/EA… ”Quot capita, tot sententiæ” (Atatea pareri, cate capete) se potriveste oriunde in lume unde sunt oameni…. fiecare avem cate o parere unica, sau nu, depinde de situatie… Dar oare cum de putem fi asa de asemenea, dar in acelasi timp asa de diferiti, asa de unici? Suntem asa de speciali, fiecare dintre noi in felul lui/ei… Dar oare e bine? Sa fim asa de diferiti, de nehotarati? Sa ne contrazicem? Am evoluat destul? Sau mai avem pana sa fim aproape de ”perfectiune”, chiar daca nimeni si nimic nu este perfect, decat Dumnezeu? Dar ar fi bine sa fim perfecti? Sau in imperfectiune consta a fi om? A fi unic, cred ca in asta consta… si imperfectiune nu cu sens de prost… ci diferit, unic… Pentru ca daca toti am fi perfecti, ar fi un singur model, toti am fi la fel, perfecti, dar la fel… Si atunci cum e mai bine? E mai bine sa gresim? Sau sa fim impecabili? Unici sau la fel? Cum? Cine ne poate spune? 
si fiecare in parte… Suntem unici in tot ceea ce facem, scriem sau gandim… Fiecare gandim altceva fiecare aratam in felul nostru caracteristic, unic… fiecare vrea anumite lucruri pentru el… fiecare este un unic EL/EA… ”Quot capita, tot sententiæ” (Atatea pareri, cate capete) se potriveste oriunde in lume unde sunt oameni…. fiecare avem cate o parere unica, sau nu, depinde de situatie… Dar oare cum de putem fi asa de asemenea, dar in acelasi timp asa de diferiti, asa de unici? Suntem asa de speciali, fiecare dintre noi in felul lui/ei… Dar oare e bine? Sa fim asa de diferiti, de nehotarati? Sa ne contrazicem? Am evoluat destul? Sau mai avem pana sa fim aproape de ”perfectiune”, chiar daca nimeni si nimic nu este perfect, decat Dumnezeu? Dar ar fi bine sa fim perfecti? Sau in imperfectiune consta a fi om? A fi unic, cred ca in asta consta… si imperfectiune nu cu sens de prost… ci diferit, unic… Pentru ca daca toti am fi perfecti, ar fi un singur model, toti am fi la fel, perfecti, dar la fel… Si atunci cum e mai bine? E mai bine sa gresim? Sau sa fim impecabili? Unici sau la fel? Cum? Cine ne poate spune?
si fiecare in parte… Suntem unici in tot ceea ce facem, scriem sau gandim… Fiecare gandim altceva fiecare aratam in felul nostru caracteristic, unic… fiecare vrea anumite lucruri pentru el… fiecare este un unic EL/EA… ”Quot capita, tot sententiæ” (Atatea pareri, cate capete) se potriveste oriunde in lume unde sunt oameni…. fiecare avem cate o parere unica, sau nu, depinde de situatie… Dar oare cum de putem fi asa de asemenea, dar in acelasi timp asa de diferiti, asa de unici? Suntem asa de speciali, fiecare dintre noi in felul lui/ei… Dar oare e bine? Sa fim asa de diferiti, de nehotarati? Sa ne contrazicem? Am evoluat destul? Sau mai avem pana sa fim aproape de ”perfectiune”, chiar daca nimeni si nimic nu este perfect, decat Dumnezeu? Dar ar fi bine sa fim perfecti? Sau in imperfectiune consta a fi om? A fi unic, cred ca in asta consta… si imperfectiune nu cu sens de prost… ci diferit, unic… Pentru ca daca toti am fi perfecti, ar fi un singur model, toti am fi la fel, perfecti, dar la fel… Si atunci cum e mai bine? E mai bine sa gresim? Sau sa fim impecabili? Unici sau la fel? Cum? Cine ne poate spune? 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu