Direct la subiect: ati observat ca in serialul Dr. House MD medicii au obiceiul de a investiga personal locul in care pacientul traieste si munceste, pentru a stabili exact boala de care sufera si cauzalitatea acesteia? Ei bine, la noi in Romanica este preponderenta mentalitatea medicului de birou, care trateaza simptomele si apoi, Dumnezeu cu mila, ca doar Cel-de-Sus a facut scoala de medicina. Noi observam, nu tratam, nu avem asemenea puteri, cam asa suna codul umilintei stabilit de medicii autohtoni, remarca ce suna al naibii de asemanator cu umilinta ca mod de viata impus tinerilor ce doresc sa se calugareasca. Am fost realmente socata cand am vazut ca ditamai medicii se deplasau la domiciliul pacientilor si cautau in toate cotloanele dupa indicii. Iau mostre din apa, cotrobaie prin sertare si pe dupa sertare, cerceteaza tuburile pe care scrie cu negru pe alb bomboane de menta doar pentru a afla ca de fapt sunt pastile de slabit periculoase. Recunosc, ochii albastri ai actorului sunt un motiv principal pentru care ma uit la serial, insa nu as da minim 130 de lei pe bilet ca sa-l vad in concert, desi imi place jazz-ul si mi-ar placea sa-l vad live. Concertul e in Bucuresti, bineinteles. De curand am descoperit pe dupa un colt de mobila cateva pete de mucegai. Iar la birou, pe jos intins lat si mumificat, un liliac. Pai sa nu te ia nervii? Eu cand le spun maimutelor ca a face curent in casa este de preferat transformarii unui apartament in cusca ermetica, de ce nu ma asculta? Si cand le zic ca semintele de migdale si alune de padure sunt facute sa fie mancate crude, ei de ce le coc dupa ce le-au presarat cu sare? De ce nu este cum spune Vladen, caruia se pare ca ii trezesc inutile sentimente de vinovatie? Ah, de-as fi la fel si in viata reala… Aroma liliacului abia acum lucii nasului meu, asa ca inchei scurt cu un anunt imbucurator: am constatat in ultima vreme revigorarea site-urilor de filme. Am vazut chiar un film interesant, si anume Sleepwalk with Me, despre un comediant wannbe cu o tulburare de somn periculoasa. Ocazie cu care am aflat ca oamenii pot sta langa tine ani de zile doar pentru ca nu doreau sa te raneasca. Aroma de liliac nu se duce, asa ca ma mut eu de aici. Intr-un loc care nu-mi asigura la fel de multa discretie, asa ca ma opresc din scris. Pa.
miercuri, 19 septembrie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu