Pietroaie de gatul meu de lebada

Am in prezent mai multe pietroaie legate de gatlejul meu finut de lebaduta XL. Unele pietroaie sunt simpatice, altele sunt terifiante. Incep cu cele terifiante, ca sa stric ziua oamenilor de bine care s-au aciuat pe aici. Acum cativa ani o ruda de a mea- tinerica fata de un bosorog de 80 de ani, adica ea avand pe la 35 de ani, s-a captusit cu poliartrita, cica de la o infectie netratata. Incet incet a inceput sa slabeasca pana la vreo 40 de kg, boala a coborat la picioare unde i-a umflat genunchii, puterile au lasat-o pana la a zace la pat, iar acum e la Bucuresti la spital, cu niste pungi de puroi atarnate de picioare. Au drenat aia infectia pe acolo, au servit-o cu antibiotice si sincer nu stiu ce se va intampla mai departe. Rudele apropiate si zvonacii spun ca fata, mama a unui baiat scolar, nu mai are sanse. Si am plans. Mi-a parut rau ca am facut-o alcoolica si ca le ziceam tuturor ce prostie face consumand cantitati industriale de bautura. La urma urmei mie personal in afara de niste mistouri crunte si triste in copilarie, nu mi-a facut nimic. Nimic cu adevarat rau, vreau sa zic, desi m-a inregistrat pe o caseta ca sa nu mai fiu asa plangacioasa (eram fricoasa si anxioasa de mica), desi sincer cred ca au facut-o, ea si cealalta verisoara, ca sa se distreze pe seama mea. Dar astea sunt povesti vechi. Ea tot populara si cu mintea la distractii a ramas, eu tot incuiata, ciufuta si antipatica tuturor. Dar nici astea nu mai conteaza. Zau ca nu am vrut sa-i fie rau. Zau ca mi-era si-mi este drag de ea. Si atata imi pare rau, ca nu am putut sa o ajut. Acum ceva ani am aflat ca pe la vreo 25 de ani a avut o tentativa de suicid, de care nu-mi spusese nimic. Nici de boala asta nu a spus mare lucru, numai o vedeam din luna in luna mai slaba, mai bolnava, mai neputincioasa. Dar zau ca nu mi-am dorit asa ceva, orice mi-ar fi spus cand eram copila, oricum eram asa de bolovan ca nici nu pricepeam ca face misto de mine. Apropo de incercarile astea de suicid, cred ca sunt un indicator al rezistentei organismului la viata. Pur si simplu, cei care fac astfel de tentative au parte de ce si-au dorit, dar cu intarziere. Exemplul 1: cel de mai sus. Intre tentativa ei si boala care o macina au trecut 15 ani. Exemplul 2: o amica din scoala, tentativa de suicid la 14 ani, azi e de varsta mea si sufera de obezitate morbida. Exemplul 3: o ruda foarte apropiata, cu tentativa de suicid pe la vreo 35 de ani, urmata de cancer la 50 de ani. Nu e ciudat cum organismul se intoarce impotriva ta, de obicei exact atunci cand ti-e lumea mai draga? Exemplul 1 a patit-o cand avea o familie, job, copil. Exemplul 2 e ok din punct de vedere profesional si familial (zic eu, din exterior, acum Dumnezeu stie care e adevarul). Exemplul 3 a decedat cand fiica cea mare si-a luat un job bine platit iar cea mica a intrat la facultate. Ma uit mai neputincioasa in jur si imi pare rau ca nu am ce sa fac si ma bucur ca sunt in viata. Nu stiu cat voi mai fi sau ce boli ma inhata pe dinauntru si nu le invit. Dar cand vad nonsalanta cu care oamenii din jur inclusiv eu inca fumeaza- desi stiu riscurile-, indiferenta generalizata si apatia zilnica, rutina rece care ne mananca seva…Poate gresesc ca gandesc in termeni de cauza si efect. Poate maine- poimaine o sa-mi para rau ca nu am putut asalva tocmai un astfel de suflet rece de la vreo soarta trista. Sau poate unui suflet rece o sa-i para rau de soarta mea. No, bine ca am counter la wordpress, am ajuns deja la 635 de cuvinte si nu am terminat articolul. Celalalte pietre sunt de-a dreptul maruntisuri. Dar si alea ma streseaza. O gagica care imi pune creierii pe bigudiuri, care nu se marita naibii odata sa aiba si altceva de facut pe lumea asta, indivizi care vin si-mi vorbesc cifrat in coduri si paracoduri, ca la noi asa e: nu spunem tata lucrurilor pe nume, le dam cu subinteles sa nu se supere careva si sa cada magareata pe prostul care expliciteaza problema. Prostii. Dar se aduna si intr-o zi iti da cu minus. Minus unul, minus Geta, minus Tanta, minus…