Plimbare in Gradina Botanica

M-am trezit devreme si am ajuns in Cotroceni, unde m-am intalnit cu Caius. Pana aici toata lumea fericita ! (in sensul ca pe cine ar deranja sa ne vedem?) Am parcat masina pe o strada unde isi avea culcusul o pisica alba, cu parul lung ce si-a intins nasucul sa-mi miroasa degetul, avea un nas roz, umed si rece - semn de sanatate si voie buna. Eu si Caius mergeam in acelasi ritm alert spre gradina Botanica fara sa ne dam seama de ce ne plimbam de parca am intarzia la un curs cu Sandu. Am gasit Gradina Botanica aproape neschimbata, dat fiind ca a fost unul dintre locurile in care veneam in copilaria mea sa invat sau sa citesc Mary Poppins… nu exista Harry Potter… O multitudine de culori si texturi vegetale se proiectau pe cerul clar si albastru, iar razele soarelului mangaiau penele ratzelor ce-si luam micul dejun in lacul central. Mirosul trandafirilor se simtzea… dar pentru Caius nu era suficient de puternic. M-am simtit ca acum 100 de ani… ne plimbam fara sa ne tzinem de mana, unul langa altul, discutam intortochiat si cu un farmec aparte, ne faceam viatza mai complicata doar pentru ca ne permiteam. Si-a aparins o tigara si singurul lucru care am putut sa-l fac a fost  sa-mi strecor degetele printre ale lui doar pentru dorintza de a ma sti fumand. Am inteles ca mierlele (?) nu sunt romantice… eu mereu am avut impresia ca glasuiesc minunant, se pare ca amicul meu evreu are complet alte pareri Pot sa spun ca m-am simtit minunat avand in vedere circumstantele in care ne aflam, si in care n-ar fi trebuit sau meritat sa ma simt bine…