“Este mai bun un necaz decat o mie de sfaturi.” Din ciclul “Cogito”: Necazuri

Buna ziua, bine ati venit iarasi pe la mine. Va multumesc pentru interesul si fidelitatea cu care, cand doriti sau aveti timp, ma cititi si pe mine. Nu joc vreo falsa modestie acum, imi recunosc doar micimea. Macar de n-ar fi aceasta mediocritate, care, nu stiu de ce, mie-mi pare mai indezirabila decat simplitatea. Scriu de dor. Sa fac aceasta public, pe un blog, imi este si recomandat, si reprosat, si interzis. Sfaturi. De la diversi maturi, cu experienta serioasa de viata si ani multi de cariera, in diverse domenii, in spate. Sfaturi. Pentru binele “oarbei” si inocentei care sunt. Sfaturi. De dragul si de mila mea. Slava Domnului ca-s fire ascultatoare, chiar pretuiesc sfaturile. Multumesc lui Dumnezeu cand ceilalti, trecuti deja prin toate cele, imi usureaza dilemele cu sfaturi utile. Imi preschimb cartile. Renunt, prin vanzarea lor la un pret derizoriu, la volumele mele Sf, horror si de spionaj din biblioteca, cateva rafturi, pentru a-mi cumpara carti care trateaza spiritualitatea si psiho-teologia (sper ca am formulat corect). Am dat astfel, intamplator, si peste o carticica din anul 1972, colectia Cogito, cu proverbe turcesti.  Acolo, dupa o rasfoire in graba, am dat peste proverbul pe care mi l-am asumat ca titlu pentru acest articol: “Este mai bun un necaz decat o mie de sfaturi.” Nu pentru ca as fi vreo masochista, desi stiu pe unii care-or crede aceasta despre mine, dar, dupa ce depasesc psihic napasta care m-a lovit, eu chiar ma bucur de acest cutremur al mintii si inimii mele. Ma bucur, pentru ca mi-a servit de lectie. Sunt sfaturi si sfaturi. Unele sunt ziditoare, altele distrugatoare. Mi s-a recomandat uneori de oameni (nestiutori de sine ca sunt) orgoliosi, intriganti sau razbunatori, sa fiu mai buna. M-am dezgustat de mine, incapabila sa ma aseman mastilor lor de oameni buni, incapabila sa le urmez sfatul de-a renunta la partile rele din mine pentru a fi si eu perfecta, ca ei. Si-n rautatea mea, (mi-) am provocat, absolut involuntar, un necaz, o ruptura, care mi-a schimbat, asa sa ma ajute Dumnezeu, viata. Da, chiar sunt pacatoasa, sunt o mare pacatoasa. De aceea, accept, mai presus de sfaturi, necazul ca mijloc de indreptare, caci m-am convins, imi aduce mai multe invataminte si foloase. Imi accept si durerile. Oricat de mari, nu ele sunt, in viata mea. cele mai aprige dusmance, ba dimpotriva. In final, nu vreau sa va dau niciun sfat, doar va propun sa va ganditi la proverbul acesta turcesc.  Trandafirii din imagine, mi-au fost daruiti dimineata de viitorul meu tata-socru, un prolific sfatuitor al meu.