Pentru multi, speranta cǎ ceva se mai poate schimba ȋn politica noastrǎ a purtat, pȃnǎ asearǎ, un nume: Antonescu. Pentru mine nu, deoarece prestatia domnului candidat, din emisiunea de vineri, m-a fǎcut sǎ nu mai dau votul meu nimǎnui… Ȋnainte de anuntarea exit-poll-urilor, l-am vǎzut pe Crin Antonescu extrem de fericit. M-a uimit aceastǎ fericire afisatǎ cu arogantǎ. Zȃmbea, cei din spate rȃdeau, mai rȃdea si el, dǎdea din cȃnd ȋn cȃnd capul pe spate, ȋncercȃnd sǎ-si ascundǎ ȋntr-un fel euforia ce-i rǎvǎsise chiar si pǎrul. Sun convinsǎ cǎ fericirea nu se datora ȋncrederii ȋn rezultatele posibil favorabile (cu sigurantǎ le stia dinainte), ci noii pozitii ȋn care se afla: soarta celorlalti doi candidati depinde de acum de el. Cu alte cuvinte, se datora tot orgoliului, orgoliu pe care l-a criticat de zeci de ori ȋn campania electoralǎ ca apartinȃndu-i exclusiv lui Bǎsescu. Mǎ tem cǎ se ȋnsalǎ. Mǎ tem cǎ aceia care totusi l-au votat vor fi atȃt de scȃrbiti, ȋncȃt nici nu vor mai iesi la vot, iar eternul fraudat Vadim si cu doctorul autostrǎzilor, Oprescu, vor avea un cuvȃnt greu de spus ȋn aceastǎ chestiune. Politicǎ de rahat.
miercuri, 23 ianuarie 2019
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu