.png)
Terminasem cu capacitatea, s-a terminat cu perioada in care mazgaleam pe pantaloni razboaie, cu perioada in care nu vroiam sa invat si citeam cat mai multa literatura numai sa nu invat pentru examen. Am aflat ca am intrat la ce liceu mi am dorit asa ca am inceput sa cotrobai in biblioteca cu sute de carti din sufragerie. Si am gasit acolo, "Accidentul" . M-am asezat pe burta pe canapeaua maro, care se integra perfect in decor. Si am inceput sa rasfoiesc si sa citesc, sa rasfoiesc pana la final. M-a frapat simplitatea cu care Sebastian descrie ciudatenia unei iubiri, unei apropieri dintre doi oameni. M-a prins total acest om care imi transmitea senzatii puternice prin cuvinte simple, auzite si la parintii mei. Dar el era altceva. Altceva-ul de care ma lovesc in fiecare relatie, de orice natura. Sebastian reprezinta pentru mine sentimentul acela de imposibilitate umana. E dimineata, ma aflu in birou si e prima data cand fac nelegiuita fapta de a scrie un post de aici. Dar am citit articolul din Dilema Veche legat de Sebastian si m-a apucat melancolia ca nu am fost in stare sa particip la ceva in memoria lui. In memoria celui care mi-a calauzit toata adolescenta. Pe cand prietenii mei isi puneau iluziile in Eliade sau Cioran, eu ma "limitam" la Sebastian, care in acei ani nu era publicat decat in numar mic si il gaseai destul de greu. Poate era asa doar in orasul meu, dar era amaraciunea zilelor in care ma rugam de domnul Iosif sa imi gaseasca si mie Jurnalul, ca am nevoie de el ca de aer. 
Si l-am gasit pana la urma la sora-mea. Din acel moment, caietele lui Cioran au devenit mici sentimente pe langa toate senzatiile din Sebastian. Caietul si acum este in biblioteca, pus bine intre carti. E nostalgia vremurilor in care ma certam cu A. ca Eliade al ei a fost un prieten rau, un om care nu a stiut sa aprecieze Sebastian-ul. Si nu am vorbit atunci o saptamana, pentru ca jignirea adusa lui Sebastian si astfel mie a fost prea profunda. Dar in acel orasel mic, in care nu citea mai nimeni, Sebastian imi apartinea intru totul, era al meu, iar eu eram el. Noptea se scurgea la TVR Cultural, cand dadea "Steaua fara nume", iar apoi in apartamentul din Grigorescu, unde mi am descarcat "Jocul de-a vacanta" . Si cat am visat la acel joc, la acea ciudata viata, la acel bizar sentiment de instrainare in iubire! Si cat m-am complacut in ipocrizie si in nevoia permanenta de oameni, cand in sufletul meu era doar Sebastian, Sebastian cel care a fost "tradat" de oamenii in care credea, care a ramas singur din cauza unui fapt ce nu tine de el. Raman tacuta acum, biroul s-a aglomerat, incepe sa fie prea cald si ma apuca tristetea gandindu-ma la puterea pe care o detineam la 15 ani datorita lui, cand acum sunt goala si nimic nu ma mai ghideaza, absolut nimic. octombrie2007
Si l-am gasit pana la urma la sora-mea. Din acel moment, caietele lui Cioran au devenit mici sentimente pe langa toate senzatiile din Sebastian. Caietul si acum este in biblioteca, pus bine intre carti. E nostalgia vremurilor in care ma certam cu A. ca Eliade al ei a fost un prieten rau, un om care nu a stiut sa aprecieze Sebastian-ul. Si nu am vorbit atunci o saptamana, pentru ca jignirea adusa lui Sebastian si astfel mie a fost prea profunda. Dar in acel orasel mic, in care nu citea mai nimeni, Sebastian imi apartinea intru totul, era al meu, iar eu eram el. Noptea se scurgea la TVR Cultural, cand dadea "Steaua fara nume", iar apoi in apartamentul din Grigorescu, unde mi am descarcat "Jocul de-a vacanta" . Si cat am visat la acel joc, la acea ciudata viata, la acel bizar sentiment de instrainare in iubire! Si cat m-am complacut in ipocrizie si in nevoia permanenta de oameni, cand in sufletul meu era doar Sebastian, Sebastian cel care a fost "tradat" de oamenii in care credea, care a ramas singur din cauza unui fapt ce nu tine de el. Raman tacuta acum, biroul s-a aglomerat, incepe sa fie prea cald si ma apuca tristetea gandindu-ma la puterea pe care o detineam la 15 ani datorita lui, cand acum sunt goala si nimic nu ma mai ghideaza, absolut nimic. octombrie2007 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu