Astazi, dupa matinalul de weekend teatru de papusi (apropos, saptamina viitoare Arlechino implineste 60 de ani – La Multi Ani… maestre! ) cu Ina bagind de seama ca soarele e peste masura de darnic iar lumina mierii de toamna tare ochioasa, am luat-o Pe Sub Tampa. Ziduri, turnuri. De toamna Bineinteles, de mult nu ne-am mai plimbat pe acolo, de mult nu m-am mai mirat cite de aproape poate fi aerul! Aleea este peste poate de linistita (de ar ramine tot asa!) iar combinatia dintre razele fierbinti si racoarea padurii te poate face victima sigura zacutului pe o banca. Neasteptat de putini drumeti pe aici, pe unde cindva era locul de pelerinaj al burgheziei brasovene, locul in care duminica de duminica sonorul aleilor era ocupat de fanfara din chioscul larg de lemn. Apoi nu pot sa nu te atraga turnurile cetatii, deschise, or macar Bastionul Tesatorilor de la… capatul plimbarii. Zidul cetatii si turnurile care, adapostesc acum mici expozitii si ateliere de arta a lemnului, fierului, vinatorii sau culorilor sunt cu adevarat niste bijuterii de vazut. Dar si de exploatat si de vindut mult mai bine de catre cei ce administreaza Brasovul! E prea putin doar acel autocar descoperit si stingher – idee ok altfel! – care-i plimba pe cei citiva turisti din ora-n ora, de colo pina colo, prin vechiul tirg pentru cinci lei… E o mina de aur acolo sub Timpa care… doarme! Sculptorul in... 
plastilina In Turnul Lemnarului ne astepta, desigur, lemnarul: Ioan Croitoru. Sculptorul, care a facut si face din lemn cea mai maleabila parca forma a materiei. Cred ca lemnul sub dalta este pentru el asemeni plastilinei pentru Ina. Paznicul de noapte, cu ochii bulbucati Si parca a si vrut sa ne demonstreze asta, pret de vreo un sfert de ora, modelind cu dexteritate un bulgare de plastilina din care a rasarit un chip bulbucat si barbos, probabil paznicul de noapte al vechilor turnuri si ziduri. De vazut, de revenit, la pas. Nu poti banui ce surprize te pot astepta azi prin bastioanele, turnurile insirate de-a lungul zidurilor albe si negre ale Brasovului… Share this: Mai mult Like this: Like 2 bloggers like this post.
plastilina In Turnul Lemnarului ne astepta, desigur, lemnarul: Ioan Croitoru. Sculptorul, care a facut si face din lemn cea mai maleabila parca forma a materiei. Cred ca lemnul sub dalta este pentru el asemeni plastilinei pentru Ina. Paznicul de noapte, cu ochii bulbucati Si parca a si vrut sa ne demonstreze asta, pret de vreo un sfert de ora, modelind cu dexteritate un bulgare de plastilina din care a rasarit un chip bulbucat si barbos, probabil paznicul de noapte al vechilor turnuri si ziduri. De vazut, de revenit, la pas. Nu poti banui ce surprize te pot astepta azi prin bastioanele, turnurile insirate de-a lungul zidurilor albe si negre ale Brasovului… Share this: Mai mult Like this: Like 2 bloggers like this post. 
